Nu, indienii nu sunt fascisti. Fascistii au preluat de-aici acest celebru simbol. In cultura hindusa, svastica e un semn sacru. Ca sa le aduca noroc, oamenii si-o deseneaza pe casa sau pe gard.
duminică, 30 noiembrie 2008
Rai, da' simpatici
Copiii astia ne-au urmarit vreo 10 minute prin labirintul stradutelor din Jaisalmer. Ne-au cerut bani, ne-au tras de pantaloni si, la sfarsit, domn'soara mi-a dat o palma peste fund. Asa de "la revedere".
Gara cu candelabru
Gara din Jodhpur seamana putin cu gara din Bacau. Numai ca aici, oamenii dorm pe jos iar din tavan atarna un candelabru auriu. Nu va intrebati ce cauta candelabrul acolo. This is incredible India.
Ieftin, da' bun
Azi dimineata, cand am coborat din tren, am fost asaltati de vreo 20 de indivizi disperati, dornici sa castige cateva rupii de pe urma unor turisti naivi. Din fericire, n-a fost cazul nostru.
Am observat ca in meleul de indieni stransi in jurul nostru, un om parea mai de incredere. Baba, caci asa il cheama, ne-a dus la hotelul pe care-l patroneaza impreuna cu familia lui. Un hotel modest, dar placut. Si ce-i mai important pentru noi acum, foarte ieftin. Pe o camera dubla platim echivalentul a vreo 8 RON pe noapte. Adica 3 Ron de persoana. Nu-i o gluma. Astea-s preturile pe-aici. Ce-i drept, Baba s-a oferit sa ne ofere maine o calatorie cu camila, prin desert. Probabil asa isi mai rotunjeste si el veniturile.
Jaisalmer, orasul care se asorteaza cu desertul
In acest oras superb, supranumit Golden City, vom dormi doua nopti. Am sosit aici dis de dimineata. Dupa un somn scurt, dar odihnitor, am iesit la plimbare.
Constructiile aurii formeaza stradute inguste pe care e usor sa te ratacesti. Daca totusi ajungi la capatul lor vei descoperi desertul. Desertul care are aceeasi culoare ca orasul.
In sir indian prin labirintul Jaisalmer
e o nebunie de oras...pe cat de mic pe atat de intortocheat...ai senzatia ca mergi spre hotel cand de fapt mergi in directia opusa...pe langa orasul in sine, alaturi e si fortul vechi, care spre deosebire de cel din jodhpur, e locuit; are acele bazare indiene pe marginea stradutelor inguste, mirosurile mai puternice de balega de vaca...sunt animale mult mai prezente in peisaj ...chiar aixci de unde scriu, sunt inconjurat de o mireasma minunata...ehhh, asta sa fie ultima problema...oamenii care-l locuiesc par linistiti, proportia e f interesanta: 40 % musulmani si 60 % hindu...suntem la 300 km de granita cu pakistan.
Revenind si sarind de la modul cum arata orasul la drumul nostru de azi-noapte de la johpur la jaisalmer: nenorocit drum, merseram finally si noi cu trebul dar patimiram: ne-au bagat aer conditionat de undeva din tavan tot drumul (fu noapte) iar Stefan (Cretu') ca sa fie treaba treaba a avut bafta sa aiba unul si in spate...deci ne-am dat jos raciti si inghetati...am jurat ca nu ne mai urcam in tren fara banda scotch la noi...il vom bandaja pe el "aer" ca sa fim siguri ca ajungem fara vreo pneumonie pe-acasa...in gara cand ajunseram ne-au luat "sacalii" in primire, in jaisalmer, spre deosebire de celelate orase prin care furam, te asteapta la coborare "reprezentanti de seama" ai hotelierilor, foare "civilizati", care vorbesc pe rand si-ti expun marfa intr-un cadru organizat....aiurea :)), A FOST HELL, COSMAR...nu mai stiam ce vorbisem intre noi in tren, unul zicea sa-l luam pe ala, celalalt nu...hai sa-l luam pe ala mai scump...ca n-am incredere in ala f ieftin, de ce e asa ieftin?, oare ce interes are...pana la urma am ales un hotel (Rajdhani) al unui ciocolatiu musulman ce vorbea f bine engleza si care stia ca venim de la frate'su, care ne facuse la jodhpur o prezentare hotelului familiei Khan.... hotelul asta nu era nerecomandat de "Lonely Planet" (Biblia noastra) dar era mega ieftin: 125 de rupiuoare pe noapte, ca sa va faceti o idee de cat de ieftin este inchipuitiva ca un om plateste pentru cazarea (in dubla) de doua nopti 8 lei...nici macar o shaorma la noi :))
In sfarsit, ajunseram la fata locului, ne aleseram camerele..staram la taclale cu baiatu' nostru (de 23 de anisori, insurat, cu doi copii de 3 ani si jumate si-un an jumate) inca vreo ora pana ne completa formularele de check in...timp inn care aflaram detaliile pentru safari. Vom face maine safari 4 dintre noi (fara piersicute) de 5 ore, cu Jeep si camile..abia astept :)
Avui un somn fragmentat de zgomotul tobelor din strada, e sezonul nuntilor acum in India si avuram parte deja de a trreia aici in Jaisalmer (prinseram doua si-n Jodhpur aseara inainte de plecare)...dupa vreo 3 ore jumate de somn, trezirea, un dus cu apa calaie spre rece si un breakfast in piata centrala a orasului alaturi de piersicute (ceilalti dormeau dusi)...la intorcere fireste ne-am pierdut si a trebuit sa hoinarim prin niste zone care ne-au dat un pic de fiori...
Ciudat...ciudat oras...asa cum ziceam la inceput, pe cat de mic, pe atat de labirintat il gasesc...
salutari de la mircios!
Vedere de pe terasa unde-am mancat aseara
Am prins asfintitul in timp ce chelnerul ne lua comanda. Superba privesliste. Mancarea, in schimb, foarte proasta. Ne-a adus-o dupa ce s-a intunecat, iar lumina nu functiona. Asa ca am papat pe-ntuneric. Ce-i drept, uneori e mai bine sa nu vezi ceea ce mananci. Apropo! WC-ul de la terasa era si el "out of use", dar ce sa-i faci, asta-i India. Incredibila si surprinzatoare la fiecare pas. Si noua ne place.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Dial-up-ul nostru zilnic
Pe-aici, masinile, ricsele, motocicletele sau camioanele alearga intr-o viteza dementa. Desi sunt toate vechi. Cu internetul e insa alta poveste. Mai peste tot merge nu prost, ci foarte prost. Luati ca referinta conexiunile dial-up care erau pe la noi in perioada de aur a mirc-ului.
de la udaipur la jodhpur...doar sase ore
scurt si la obiect ca de obicei voi fi...noaptea trecuta a fost una scurtuta pt noi...somn de pe la 12 jumate, trezire la 5:50, un pic de spalare...nu prea multa ca strica...un breakfast bunicel luat in fuga...check out la hotel, intalnire cu ricsarii deja tocmiti si cu care fireste am bagat o noua runda de negocieri (noi stiam ca suntem invoiti asupra pretului de cu seara)...dar pt unii indieni noaptea e sfestnic bun iar unii se gandesc ca nu strica sa incerce sa ceara mai multe rupioare...incercarea moarte n-are...trecem peste si ramanem la aceeasi banutzi negociati, ajungem la "autogara" pe la 7 si 20, nu va imaginati nush ce cladire...ci o strada in care parcheaza masini...ne schimba gigel numerele de pe bilete numai bine ca sa nu mai putem sta unii langa ceilalti...ne urcam in minunatia de masina ... aici pentru cei sase din "sir" se va rupe filmul pentru doua ore, revenim la 10:00 in lumea indiei, privind mirati pe fereastra, si-n stanga si-n dreapta vedem munti, stive de marmura pe distanta de cativa kilometri (sa mai zici ca-s saraci indienii)...usor, usor se schiumba peisajul si-o dam intr-un fel de desert, nu lipsit total de vegetatie, dar foarte ciudatel pentru noi...munti nu foarte inalti si la stanga si la dreapta, indieni in autocar holbandu-se tot timpul la noi, masina deja plina...caldurica deja bine, incepem sa lepadam hainute d epe noi...in sfarsit primul popas (care va fi fi si ultimul)...mergem fiecare la toaleta...la femei o gaura in pamant inconjurata totusi de patru pereti...la barbati o gradina larga, numai buna sa-ti alegi exact copacul sub care doresti sa te destinzi si sa asculti vultureii de pe cer croncanind....
la popas fireste aceeasi dragalsi de indieni care t pacalesc la preturi, aceeasi turta galbena (asemanatoare cu snitelele noastre)...nimeni nu incearca...grasel am senzatia c-a incercat odata in udaipur...n-am avut curiozitatea sa-l intreb cum fu...trecem peste...
ne urcam in autocar...si mergem...si mergem...acelasi peisaj...doar ca devine din ce in ce mai lipsit de asezari omenesti...strzile f inguste...la un mom dat soferul nostru (o dulceata de indian) da vreo 300 m in marsarier ca sa-l lase pe alt micut tuciuriu sa treaca...drumul se ingustase rau....
da...lung dom'le...lung...finallly zarim jodhpurul....in douajde minute intram in el...coboram...uau...e mai curat decat ne asteptam...dar sacalii ded ricsari sunt aceeasi peste tot...nu sapam de ei si ne tocmim la 20 de rupii de ricsa de la autogara la gara...bun pret
ne lasam bagajele la gara...ne targuim iar cu sacalii si ne urcam cate trei in ricsa ca sa vixitam fortul jodhpurului...very nice si very red :)...scurt si la obiect vizta, fara prea multe poze...ascultam un lautar de-al lor cantand cu jale o manea de-a lor...le zicea bine...facem cale intoarsa guess how: da, n-ati ghicit, intr-o ricsa toti...io cu soferu-n brate iar ceilalti inghesuiti 5 in spate...oricum caterinca...ajungem pe la 5 jumate in piata sardar...dam suta de rupioare micutului indian...si o zbughim spre primul restaurant...un pic infometati si comandan in fuga aceleasi minunatii indiene...toata lumea avu noroc sa-i fie adusa mancarea in juma de ora - patrujde minute...doar io fireste avui ghinionul sa-mi uite comanda si sa mananc pe la 7...asta-s io...:)
cam asa fu ziua noastra...de-aici o tundem la gara sa prindem trenul de 23:00 si sa ajungem pe dimineata la jaisalmer pe la 05:00...chiori de somn fireste..
pana la noi vesti de pe front va pupa tata...
cu respect, ma-nclin,
mircios
la popas fireste aceeasi dragalsi de indieni care t pacalesc la preturi, aceeasi turta galbena (asemanatoare cu snitelele noastre)...nimeni nu incearca...grasel am senzatia c-a incercat odata in udaipur...n-am avut curiozitatea sa-l intreb cum fu...trecem peste...
ne urcam in autocar...si mergem...si mergem...acelasi peisaj...doar ca devine din ce in ce mai lipsit de asezari omenesti...strzile f inguste...la un mom dat soferul nostru (o dulceata de indian) da vreo 300 m in marsarier ca sa-l lase pe alt micut tuciuriu sa treaca...drumul se ingustase rau....
da...lung dom'le...lung...finallly zarim jodhpurul....in douajde minute intram in el...coboram...uau...e mai curat decat ne asteptam...dar sacalii ded ricsari sunt aceeasi peste tot...nu sapam de ei si ne tocmim la 20 de rupii de ricsa de la autogara la gara...bun pret
ne lasam bagajele la gara...ne targuim iar cu sacalii si ne urcam cate trei in ricsa ca sa vixitam fortul jodhpurului...very nice si very red :)...scurt si la obiect vizta, fara prea multe poze...ascultam un lautar de-al lor cantand cu jale o manea de-a lor...le zicea bine...facem cale intoarsa guess how: da, n-ati ghicit, intr-o ricsa toti...io cu soferu-n brate iar ceilalti inghesuiti 5 in spate...oricum caterinca...ajungem pe la 5 jumate in piata sardar...dam suta de rupioare micutului indian...si o zbughim spre primul restaurant...un pic infometati si comandan in fuga aceleasi minunatii indiene...toata lumea avu noroc sa-i fie adusa mancarea in juma de ora - patrujde minute...doar io fireste avui ghinionul sa-mi uite comanda si sa mananc pe la 7...asta-s io...:)
cam asa fu ziua noastra...de-aici o tundem la gara sa prindem trenul de 23:00 si sa ajungem pe dimineata la jaisalmer pe la 05:00...chiori de somn fireste..
pana la noi vesti de pe front va pupa tata...
cu respect, ma-nclin,
mircios
Rajasthan, episodul 2 : Jodhpur
Azi dimineata, pe la 8, am plecat cu autocarul din Udaipur cu destinatia Jodhpur. Au fost 6 ore obositoare, intr-un autocar aglomerat. Dar lururile mai interesante se petreceau in exterior. Peisajul se schimba de la o ora, la alta. Devenea din ce-m ce mai desertic. Din cand in cand, la orizont, dealuri mici, dar stancoase, ne atrageau atentia cu formele lor ciudate. Satele pareau mai degraba dintr-o tara araba decat din India verde, plina de vegetatie, pe care o vazuseram pana acum.
Pe la ora 2, la pranz, am ajuns in Jodhpur. Ne-am urcat in trei ricse, am trecut pe la gara, ne-am lasat bagajele, iar apoi am pornit spre cel mai interesant loc din oras: fortul gigantic care troneaza in varful unui munte stancos inconjurat din toate partile de casute albastre. Asta-i motivul pentru care Jodhpur e supranumit "Blue City".
Dar sa revenim la fort. Discutam cu Grasel ca daca ar fi fost construit in Europa, cu siguranta s-ar fi bucurat de cel putin aceeasi notorietate ca Tour Eiffel sau Sagrada Familia. Am uitat cablul de la aparatul foto si nu pot posta acum poze asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant sau sa dati un search pe google images.
In seara asta, la ora 11, avem tren spre Jaisalmer, un mic oras in mijlocul desertului unde vom poposi trei zile. Pana atunci mai petrecem cateva ore pe stradutele pline de negustori pitoresti si ricse galagioase ale Jodhpurului.
Pe la ora 2, la pranz, am ajuns in Jodhpur. Ne-am urcat in trei ricse, am trecut pe la gara, ne-am lasat bagajele, iar apoi am pornit spre cel mai interesant loc din oras: fortul gigantic care troneaza in varful unui munte stancos inconjurat din toate partile de casute albastre. Asta-i motivul pentru care Jodhpur e supranumit "Blue City".
Dar sa revenim la fort. Discutam cu Grasel ca daca ar fi fost construit in Europa, cu siguranta s-ar fi bucurat de cel putin aceeasi notorietate ca Tour Eiffel sau Sagrada Familia. Am uitat cablul de la aparatul foto si nu pot posta acum poze asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant sau sa dati un search pe google images.
In seara asta, la ora 11, avem tren spre Jaisalmer, un mic oras in mijlocul desertului unde vom poposi trei zile. Pana atunci mai petrecem cateva ore pe stradutele pline de negustori pitoresti si ricse galagioase ale Jodhpurului.
vineri, 28 noiembrie 2008
din "sir" avem si invalizi
cre' c-am racit...sau mai rau, ...astept sa vedem ce e exact...bine nu ma simt oricum...
hai pa!
hai pa!
The coins hunter :D
Cum v am obisnuit, iata ma si azi in fata calc cu noutati socante. Monezile in Udaipur sunt ffff scumpe!Daca tot am inceput cu breaking news am sa continui: Grasel spala rufe!Livos in sfarsit si a luat slapi! Mircea a mancat cea mai spicy mancare din viata lui, bateriile la aparatul foto s au terminat, piersicuta e bolnava cu shoppingul( daca ar avea bani,ne am intoarce cu macar un container de haine si miliarde de accesorii) iar Stefan, live ,prin 3G emite non stop India Mihaelei. Ar mai fi multe de spus,dar timpul pus la dispozitie a expirat. Va astept si maine la aceeasi ora cu alte noutati socante numai la sirindian.com
De-ale lor
Ca sa-ti cumperi o simpla cartela prepaid ai nevoie de o copie de pasaport si de o poza.
Ca sa-ti cumperi un bilet de tren faci o cerere. In plus, s-ar putea sa stai si doua ore la coada.
Daca gasesti un autocar sau un restaurant cu aer conditionat o sa ingheti rau de tot. Regula e simpla:temperatura la minim, puterea la maxim.
Toti comerciantii incearca sa te pacaleasca, dar niciodata sa te fure.
Aproape nicaieri nu exista preturi afisate.
Absolut toate bancnotele sunt cu Gandhi.
Cand ii spui chelnerului ca nu vrei mancare iute, iti aduce tot mancare iute.
In 99% dintre cazuri, daca intrebi ceva si interlocutorul nu te intelege, o sa-ti raspunda "Yes, yes".
Majoritatea indienilor, chiar si atunci cand vorbesc intre ei, spun numerele in limba engleza.
Si tot majoritatea indienilor au auzit de Romania, dar nu stiu pe ce continent e.
Ca sa-ti cumperi un bilet de tren faci o cerere. In plus, s-ar putea sa stai si doua ore la coada.
Daca gasesti un autocar sau un restaurant cu aer conditionat o sa ingheti rau de tot. Regula e simpla:temperatura la minim, puterea la maxim.
Toti comerciantii incearca sa te pacaleasca, dar niciodata sa te fure.
Aproape nicaieri nu exista preturi afisate.
Absolut toate bancnotele sunt cu Gandhi.
Cand ii spui chelnerului ca nu vrei mancare iute, iti aduce tot mancare iute.
In 99% dintre cazuri, daca intrebi ceva si interlocutorul nu te intelege, o sa-ti raspunda "Yes, yes".
Majoritatea indienilor, chiar si atunci cand vorbesc intre ei, spun numerele in limba engleza.
Si tot majoritatea indienilor au auzit de Romania, dar nu stiu pe ce continent e.
joi, 27 noiembrie 2008
Mandu
Mandu e un chelner simpatic. Face haz de atentatele din Mumbai care oricum nu-l intereseaza foarte mult. "I care only my clients to be happy". Tocami de aceea se ofera se ne scrie numele in hindi.
Mancarea...probabil cheia succesului
mancarea aici am stiut de la inceput ca va fi problemuta pt mine - dupa cum stiti nu sufar mancarea picanta...tonight am dat buzna intr-o crashma f misto, cu un puternic aer european, cu-n neamt blondut pe post de "patronache" sivcu-n "sef de sala" indian, atipic de inalt, amabil, glumet dar din pacate un NENOOCIT de om. Fiecare am comandat cam ca de obicei, io zic pe dorinta mea: "chicken...but pls no, I mean pls, no spicy at all...don't like spicy"...indianu' un "dragutzel" de om: "ok, no problem, chicken no spicy for you" rezultatul fireste e usor de ghicit pt toata lumea...nu numai ca mi-a adus penultimul mancarea si salivam la puiul lu' cretu' dar mi-a adus "amaratul" cea mai picanta mancare incercata in india so far...si m-am mai confruntat cu probleme de genu' pan-acum...ma consolam in timp ce plangeam (la propriu) deasupra puiului cu gandul ca nu-s singurul care patimesc...onut imi tinea isonul...cu toate ca daca m-as opri o clipa din minciuna-mi, as zice: "halal consolare"...sarind de la una la alta aici in udaipur, mai rau decat in mumbai, dupa 10 jumate se inchide totul...nu prea mai ramane nik de facut...poate doar sa surfezi pe "sir"
P.S: am scris cateva randuri pe laptoul lu' grasu despe intalnirea cauzata de livos cu doua suedeze dar ramane sa vedem cand ne vom incumeta sa ne aruncam la un stick de 400 de rupioare ca sa putem imbogati arhiva "sirului" si cu acele ziceri.
pana la urmatoarea intalnire...care sigur va fi maine... v-am salutat
P.S: am scris cateva randuri pe laptoul lu' grasu despe intalnirea cauzata de livos cu doua suedeze dar ramane sa vedem cand ne vom incumeta sa ne aruncam la un stick de 400 de rupioare ca sa putem imbogati arhiva "sirului" si cu acele ziceri.
pana la urmatoarea intalnire...care sigur va fi maine... v-am salutat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)