madgaon unlimited

In calatoria nostra spre Goa totul pare fara limita.Oficial la fiecare 20 de minute, angajatii trenului iti zbiara in urechi :icecream, cold drinks, lunch ca sa nu mai vb de celebrul tea.Neoficial, in lumea "cfr-istilor" indieni sistemul e acelasi ca in toata tara.Cu toate ca nu inteleg un cuvant in engleza, cunosc limbajul banilor si te pot lasa probabil sa conduci si locomotiva.
Vecinii mei de compartiment se holbeaza in laptopul meu, precum noi la camilele si elefantii din mijlocul intersectiei, iar studentii indieni se intorc la facultate cu massala, naans si curry in ghiozdan.Trenul are 4 motoare,vreo 20 vagoane si vreo 3 ore de intarziere.Mancarea o gatesc vreo 10 oameni intr-un vagon transformat intr-o bucatarie in care Mircea, vazuse niste soricei care-si faceau de cap.Totusi segmentul Mumbay-Madgaon e cel mai tare peisaj pe care l-am vazut ever.In a poetic way, pare un tablou cu rama de geam indian, in care se schimba doar asezarea lacurilor, muntilor sau rauletelor neatinse inca de capitalisti.In fact, e ca un serial de seara, de pe discovery.