Engleza indiana

Stiti engleza si vreti sa mergeti in India? Uitati tot ce-ati invatat. Pentru ca indienii au reinventat limba lui Shakespeare. Am vazut pe tot felul de hartii "please" scris "plese", "head" scris "haed" sau "number" scris "nambur". Iar cand indienii vorbesc engleza, e si mai si. Dupa un timp, insa, inveti engleza indiana si incepi sa-i intelegi.

Nunta indiana

In India era sezonul nuntilor. Cam in fiecare zi, intalneam pe strada doua trei alaiuri. Ne opream si admiram multimea exuberanta, costumele colorate, tobele incinse, focurile de artificii si mirii timizi, intotdeauna cocotati pe cai albi.

Asa s-a intamplat si intr-o seara, la Jaisalmer. Numai ca de data asta, nuntasii ne-au invitat sa dansam alaturi de ei, pe ritmurile alerte de tobe. Eram la mii de kilometri departare de locul unde ne-am nascut, inconjurati de obiceiuri si traditii atat de diferite de-ale noastre. Cu toate astea, ne simteam ca la nunta unui prieten apropiat.

Am dansat, am chiut, ne-am distrat si-am multumit. Rezultatul il puteti vedea in filmuletul de mai sus. Remarcati stilul de dans absolut demential al acelui Raj Kapoor imbracat in camasa alba, care apare pe la jumatatea filmuletului.

Mancarea din India

Meniurile de la restaurantele din India sunt intodeauna si in engleza. Cu toate astea, in primele zile ale calatoriei eram complet derutati, nestiind ce sa alegem. Mancaruri ca Chicken Tandoori, Veg sizzler, Chicken Tikka Masala, Butter Nan sau Chapati nu ne spuneau nimic. Dupa vreo saptamana si dupa multe esecuri culinare, ne-am familiarizat cu tainele meniurilor, insa pana la fericirea digestiva mai era mult.
Cand calatoresti in India, mancatul poate fi o experienta extraordinara sau, dimpotriva, traumatizanta. Am fost in restaurante unde am mancat ca maharajahii si am fost in restaurante de unde am iesit cu toxiinfectie alimentara stand apoi o zi sau doua cu temperatura, dureri de stomac si vome nenumarate.
Cu toate astea, bucataria indiana ne-a fascinat. Aromele sofisticate, create din amestecul a zeci de condimente sunt greu de descris, dar si greu de uitat. Sunt arome atat de puternice incat oamenii care le gusta in fiecare zi le duc pretutindeni cu ei. Si asta chiar nu-i o metafora. Transpiratia indienilor, urina din wc-urile publice ba chiar si aerul de pe strada, toate miros a mancare. E un miros care te urmareste peste tot. Dupa cateva zile de India, si noi miroseam la fel.

Anjuna Flea Market

Celebrul targ din Goa are loc in fiecare miercuri, in Anjuna. Anul asta, din cauza atentatelor, turistii s-au imputinat si, dupa spusele localnicilor, targul nu mai e la fel de animat ca altadata.

Totusi a fost o adevarat placere sa ne plimbam pe ulitele inguste de-a lungul carora erau asezate sute de tarabe colorate.

Plimbarea cu camilele prin desert..

A avut loc, bineinteles, tot in sir indian :)

Delhi

Delhi e o imbinare intre vechi si nou, intre bulevarde late si stradute inghesuite, intre terenuri de golf si maidane pe care se joaca cricket, intre autobuze vechi, ticsite si metrouri ultramoderne. Totul e invaluit intr-o ceata misterioasa creata de milioanele de vehicule care circula haotic in acest oras gigantic.

Odata ajuns in zona veche a orasului, pasesti cu greu printre zecile de tarabe, sutele de animale, miile de negustori si milioanele de cumparatori. Stari contradictorii te cuprind. Esti sufocat de multime, dar fascinat de varietate. Te simti inecat de aerul greu, dar atras de mirosul bogat al mirodeniilor de pe tarabe. Te temi sa nu fii izbit de o masina, dar te amuza traficul nebun. Vrei sa nu fii atins de nimic, dar ai atinge totul. Ai vrea sa fugi departe, dar pe de alta parte ai vrea sa stai si sa privesti. Un spatiu ingrozitor, dar deopotriva sublim, te inconjoara.

Intr-un fel, asa-i intreaga Indie.

Servicii de 5 stele in blue city...

fotografia de mai sus e facuta de pe terasa celui mai tare restaurant intalnit de noi prin india, in jodhpur...in sfarsit, asta e viziunea mea.
am ajuns pe la 6 la ei si-am comandat cu totii mancarea, bauturile si toate cele ...rapid, cat ai zice o ora, mancarea a venit... nu dupa multe insistente si intrebari...lumea a mancat, care mai multumiti, care mai putini impresionati...in sfarsit, au dus-o la capat...pe la 7 si 10 io io-l mai intreb odata pe omul nostru...ce zici nene?...vine si puiutzul meu?...it's coming, it's coming...toti indienii au expresia asta in arsenal..nu poti niciodata sa-i surprinzi...o au mereu la ei pe asta pregatita...oricum senzatia mea a fost ca atunci auzea prima data de comanda mea...am coborat si la "bucatarie" sa vad care-i treaba, una muncea, restul atarnache...vreo 4...priveau, probabil erau veniti la vreun training ceva...nu faceau nimic, doar observau...
mi se cam lungisera urechile de foame, intre timp s-a stins si lumina pe terasa si baietii mancau pe intuneric si ghicite...piersicutele au preferat sa coboare in "salon" la lumina, smart move...io tot sus, tot infometat si pe intuneric...
pe la 7 jumate finally mi-a venit si mie mancarea si-am reusit sa-mi ostoiesc incredibila-mi foame...
singurul plus al terasei era view-ul...puteai vedea fortul, pe care tocmai il vizitasem

Dus indian

Vacutele din Goa sunt linistite. Se plimba alene pe plaje cautand umbra racoroasa a palmierilor. Totusi, uneori, daca lasi o farfurie cu mancare pe sezlong, o sa constati dupa cateva secunde ca mancarea a disparut iar vacuta iti multumeste pentru ospat usurandu-se la picioarele tale. Bine ca a papat tot. Oricum nu mai aveai pofta.

La cererea cititorilor, fotografii din Goa

Goa

Fructe de mare, fresh-uri delicioase, preturi ridicol de mici, plaje superbe, nisip fin, apa calda, valuri inalte, vreme perfecta, cer albastru, tersase din stuf, petreceri nebune, cantari live, muzica buna, "has" de kashmir, nopti de neuitat, paduri de palimeri, coline blande, sol rosiatic, sate pitoresti, targuri colorate, vaci imprevizibile, caini pasnici, mii de scootere, austrieci nonconformisti, rusi nenumarati, englezi excentrici, francezi ganditori, americani galagiosi, suedezi arsi de soare, israelieni petrecareti, norvegieni iesiti la pensie, indieni prietenosi si noi.

Crazy scooters

Intr-o zi, in Goa, am inchiriat scootere si ne-am plimbat vreo 6, 7 ore pe strazile intortocheate si inguste, asezate de-a lungul plajelor superbe.
Ne-am straduit sa circulam pe partea stanga a soselei, am invatat sa claxonam in loc sa semnalizam, ne-am delectat cu peisajele superbe care ne inconjurau si am facut doua accidente.
Mai intai Grasel a facut o intoarcere brusca si a lovit o motocicleta stationata regulamentar. Motocicleta a facut "buf", farul s-a spart iar aripa s-a indoit. Proprietarul a aparut numaidecat si dupa o scurta evaluare i-a cerut lui Grasel despagubiri in valoare de 3000 de rupii(din cate imi amintesc), banii pe care pana la urma i-a si primit.
Al doilea accident l-a avut in prim plan pe Livos. Impins de la spate de briza marii, prietenul nostru avea o viteza considerabila cand s-a intalnit cu cocoasa-limitatoare de viteza de pe drum.
Scooterul nabadaios n-a putut si tinut in frau si s-a parbusit. Odata cu el si Livos. Culmea, accidentul s-a petrecut la cativa metri de o farmacie. Un adevarat miracol, daca te gandesti ca in India farmaciile sunt foarte rare.
Asa ca ne-am dus la farmacie, am cumparat dezinfectante si bandaje si l-am tratat pe Livos. Priviti prima poza. Puradelul din imagine nu intelege nimic. De ce unii isi acopera ranile cand el nu-si acopera nici macar zonele intime?

Calatoria s-a terminat, dar blogul merge mai departe

Am ajuns cu totii acasa. Am adus cu noi multe poze si multe povestiri. Calatoria s-a terminat, dar mai sunt o multime de lucruri de postat. Credeti-ma, n-am apucat sa povestim pe blog nici macar 10% din lucrurile interesante care ni s-au intamplat. In zilele urmatoare vom posta la cald impresii, ganduri, intamplari, poze si filmulete. In exclusivitate, bineinteles.

cam atat a fost

s-a cam terminat calatoria sirului...de-acum urmeaza analize, pareri si impresii. mare parte din sir e acasa in romanica acum si sforaie, numai io n-am somn si scriu din helsinki, unde m-am oprit cu grasel pentru o scurta inspectie...quite nice around here
din cauza oboselii o s-o las pe alta data cu povestitul ultimelor patanii ale sirului...

va pupa tata!

ultima zi de goa

Scriu cu greu in clipele astea...m-a prins soarele cam peste tot iar cel mai tare ma ustura spatele...o sa incerc totusi sa-mi duc ideea pana la capat. Arambol, caci aici suntem de doua zile, e perfect, nu gasesc alt cuvant ca sa-l descrie mai bine....e un fel de Vama, mai cosmopolit si fara corturi pe plaja. Poti sta o viata aici fara sa te plictisesti. Inainte sa ne mutam aici, am facut o inspectie cu-o zi inainte pe scutere, ne-am dat seama ca e pt noi si a doua zi aici eram. Tare e ca printre noi avem un Rossi si-un Biaggi, adica Livos si Grasel, care ne-au "aratat" tuturor cum se merge de fapt pe micile "motoare", a fost chiar foarte misto ziua de marti.
Miercuri am bagat cu totii shopping in "Wednesday Flea Market from Anjuna", pentru familii si prieteni..am luat si io cate ceva :)
Ieri am bagat plaja, baie, sucuri naturale, volei, un pic de fotbal (dar dupa 10 minute eram terminat si m-am retras...am imbatranit), o baie de ramas bun si apoi fireste o masa binemeritata, servita pe plaja la apus, cu specialitati de mare...nu e rau deloc pe-aici.
Aseara am mers in Anjuna la o petrecere, cam trista muzica (tehno si rave) dar misto atmosfera si oamenii. Soferul nostru, care ne-a dus si adus, e un genial, caterinca de om, a cantat pe drumul de dus muzica indiana (am facut si filmulete dar va trebui sa ajungem in tara sa le postam pe undeva).
Azi plaja de la 11 pan' la trei dupa care m-am retras ca ma arsese soarele destul :)
Maine din pacate tre' sa ne uschim de pe-aici, l-am tocmit pe Mr. Nice, soferul nostru caterinca, sa ne duca de aici pana in Mumbai cu-n Jeepan, toti 7 ingramaditi..sa vedem dac-o sa mearga el sau ne da vreun agarici de-al lui (ca-i un fel de capetenie intre ei).
Duminca vom decola lasand in urma amaraciunea c-am stat doar trei saptamani...dar vrem sa revenim la anu-n aceeasi perioada si ne consolam cu asta..

pana la noi vesti de pe front va pupa tata.
namaste!!!

postul scris de un indian pe laptop-ul meu

I am Mano Mathew, a new friends met out here in the train, by Radu and Liviu. It was a great time out here.All about me is that I am a journalist as well as a University lecturer in Biotechnology and Bioinformatics. Moments I spent with Radu were a bit good in discusion overall statements came out to be the same and our thinks did match.
Tourism in India has gripped and it has attracted the European community to take a look of the crisp of the 25000 cultures in India that is the Indian subcontinent.
Cultures are vibrant and differentThe beauty lies when you see different cultures merging and there differet expressions and behaviors.There traditional beliefs and casual wears attract the communities around. Example the Gujarati Turbans and there different styles. In gujarat itself there are 28 different languages and many more are to be discovered. Every place you will find differences and changes in the living and eatting habits.The most appealing stuff is the traditional festivals and there approach to involve foregin people into them family.
Hospitality is in the blood of Indians, but their are minorities that create problems and trouble the foreign people in many ways. Truely saying there are many who respect and love these foreigners because they like to learn more about foreign cultures.
MY PARADISE That you will love
Moments can be spend to read and write,You can find many places to write,But you will find some difference here,As its beautiful if you are here,When you are around your love,You will find many places to love,As moments can come and go with time,You will never forget the golden moments in this time,Do bring with you your love and fill this place,As here you will only love every place.
MANO

postul scris de livos pe laptop-ul meu

Nu il stiti pe Massu?! Massu e super tare! Familia lui e proprietara casei de oaspeti unde ne-am cazat in Jaipur dar de fapt Massu insusi e un mic hangiu aflat inca sub obladuirea parintilor. " Massu, where did you learn English?" " I learned English with friend. I sent letters and he sent back mistakes. Next year I will learn best English" Massu e negru dar are dintii albii si parul perie de vreo 5-6 cm. Bunicul lui Massu are doar un dinte si isi pieptene parul lins in fata oglinzii razand stirb si dand din cap semicircular de la stanga la dreapta. "Massu, how much do we have to pay for the laundry ?" " Mama, Mama said 370 rupees" Massu se va casatori in cativa ani dar isi va cunoaste sotia doar in noaptea nuntii iar parintii vor alege pentru el. " I hope my mama will choose good" Massu e dintr-o familie nobila, ne-a aratat si emblema familiei iar tatal lui are multe ghiuluri pe deget."Massu, can we have breakfast now?" " I'll call mama, call mama is free, papa not free, papa pay".Nunta lui Massu va fi un eveniment important, se vorbeste de acum despre asta. " Massu, can you give us a lift to the railwaystation as you promised?" " Tomorrow maybe not possible " Massu ne-ai cam tepuit indian mic cu sange regal si cu parul ca un arici! Massu are 22 de ani.

madgaon unlimited

In calatoria nostra spre Goa totul pare fara limita.Oficial la fiecare 20 de minute, angajatii trenului iti zbiara in urechi :icecream, cold drinks, lunch ca sa nu mai vb de celebrul tea.Neoficial, in lumea "cfr-istilor" indieni sistemul e acelasi ca in toata tara.Cu toate ca nu inteleg un cuvant in engleza, cunosc limbajul banilor si te pot lasa probabil sa conduci si locomotiva.
Vecinii mei de compartiment se holbeaza in laptopul meu, precum noi la camilele si elefantii din mijlocul intersectiei, iar studentii indieni se intorc la facultate cu massala, naans si curry in ghiozdan.Trenul are 4 motoare,vreo 20 vagoane si vreo 3 ore de intarziere.Mancarea o gatesc vreo 10 oameni intr-un vagon transformat intr-o bucatarie in care Mircea, vazuse niste soricei care-si faceau de cap.Totusi segmentul Mumbay-Madgaon e cel mai tare peisaj pe care l-am vazut ever.In a poetic way, pare un tablou cu rama de geam indian, in care se schimba doar asezarea lacurilor, muntilor sau rauletelor neatinse inca de capitalisti.In fact, e ca un serial de seara, de pe discovery.

namaste!!! (de pe plaja)

va scriu de pe plaja din anjuna...:) nush de ce, de cateva zile, inca din gara de la jaipur, fredonez imnul italiei, si-am venit acum la net si ca s-ascult cantecelul http://in.youtube.com/watch?v=RS8KdQi1GRk&NR=1
vreo trei zile "sirul" a facut o pauza din scris, in agra nu prea avuram chef iar apoi am bagat drumul minunat de 31 ore cu trenul, spre paradis
agra...doar taj mahal...n-ai alt motiv sa mergi acolo
in ciuda uratenii orasului avuram parte de clipe linistite aici..cunoscuram doi ciudati interesanti: un maseur francez si-un plimbaret de bani gata, evreu de neam, nascut in Chile, amandoi foarte plimbati si deschisi la creieras
drumul pana-n goa trecu repede.. spre mirarea noastra
goa plange dupa turisti, atentatele i-au alungat pe majoritatea...rusii insa nu s-au speriat, au ramas bloc, ca sa formeze majoritatea absoluta, sa sfideze pe toata lumea cu banii si femeile lor si sa strice tot spiritul care se zice ca era odata aici...daca e sa ma-ntrebati pe mine, si-au atins fiecare din target-ele fixate.
ziua de azi fu minunata...treziti dupa o noapte bagata-ntr-un club cam de fite, ajunsi pe plaja pentru mic dejun, cunoscuram o englezoiaca dragalasa, hotarata sa stea cat mai multe luni pe-aici...a tinut nush de ce :) sa ne spuna ca vrea sa se marite si sa aiba copii...ok si noi am vrut aici in india, la un moment dat, copii (ale pasaportului)
plaja, baie intr-o apa foarte calda, din nou plaja, un pepene cumparat si mancat fara cutit, ca salbaticii, cu gura direct din felie :) baie din nou si relaxare pe sezlonguri, cu-n suc de ananas servit de-un ciocolatiu in timp ce tu te usuci dup-o baita misto...e bine, pentru cei care ne plang, va rugam n-o mai faceti, o ducem chiar f bine :D
de pe la cinci pleci de la plaja mai spre nord si te asezi (cu fata spre mare) ca sa mananci...ca poate ti s-a facut foame de la apa si vaporii sarati din juru-ti :)
masa e urmata de o discutie interesanta cu o brazilianca superba (maritata insa) iar ceilati sunt atrasi de-un fum, unul din ei chiar atingand nirvana...ii vom lasa insa pe ei sa povesteasca patania, caci io absorbit fiind de discutia-mi cu bruneta, am ratat juma' de ora din caterinca si prinsei doar un final mai linistit...dar nu neaparat neinteresant :)
maine probabil o sa inchiriem scutere si-o sa dam o tura prin jur ca sa si decidem daca schimbam cumva resortul...

pana la noi vesti din goa v-am salutat!

In Jaipur

De vreo 28 de ore suntem in Jaipur, capitala statului Rajasthan, un oras de vreo 3 milioane de locuitori. Pe mine m-a prins o indigestie, dar azi ma simt mult mai bine decat ieri. Stam intr-un guest house modest, dar platim numai vreo 5 dolari pe camera, asa ca nu ne plangem, mai ales ca gazdele noastre sunt foarte primitoare.

Despre oras, nu pot sa va spun multe. Nu de alta, dar din ultimele 28 de ore, vreo 23 le-am dormit. Aaa. Era sa uit. In Rajasthan azi sunt alegeri. Aici aproape nimeni nu lipseste de la vot. Asa ca mai toate localurile si muzeele sunt inchise. N-am vazut autobuze electorale, in schimb,aproape la fiecare casa,vezi arborat un stegulet prin care proprietarul isi exprima preferintele electorale.
Maine, dis de dimineata, plecam spre Agra, orasul unde se afla celebrul Taj Mahal. Vom calatori cam 4, 5 ore cu trenul. Un drum foarte scurt pentru noi, obisnuiti deja cu noptile lungi dormite in avioane, in autobuze sau in trenuri.

FARA AER CONDITIONAT

namaste!

am reusit ieri sa pacalim sistemul (indian)... am venit in tren pregatiti cu scotch si carton, si-am bandajat gurile de "alimentare" cu aer conditionat...nu am fost singuri repartizati in sectorul ala dar pana s-au urcat tovarasii de calatorie treaba era deja consumata :D...thanks to us, cei doi, care s-au urcat si-au vazut grozavia din tavan, au fost nevoiti sa contacteze imediat "Nasul Mic" al vagonului ...sa-l roage pe micut sa bage mai mult aer la toti ceilalti din jur... ca sa ajunga si la ei :)) deci scaparam de data asta...
din pacate smecheria noastra a fost tardiv gandita, caci io racisem strasnic allready, anca s-a urcat in tren intr-o stare de neprezentare iar cretu a coborat din tren lovit si el...(probabil nu din cauza acestei calatorii)...urmeaza un drum lejer de 4 ore: Jaipur - Agra, in aceleasi conditii de aer conditionat neconditionat de nik altceva :)) problema noastra e insa alta: urmeaza un minunat drum de 30 ore: Agra - Goa, in care nu cred c-o sa mai putem pacali asa usor sistemul...
god (ori shiva) help us !
salutari de la mircios

Dialog

Indianul catre mine aratand spre Mircea: Your friend name? What name, what name?
Eu: Ask him!
Indianul se duce fericit la Mircea si i se adreseaza: Hello Askim! How are you?

Pe scurt

Suntem tot in Jaisalmer. In doua ore plecam cu trenul spre Jaipur unde vom ajunge maine dis de dimineata.
Ieri am fost in desert impreuna cu indieni de-ai locului. Ne-am plimbat vreo 2, 3 ore cu camila, am vazut soarele cum apune dupa dune, am zacut in jurul unui foc de tabara si ne-am tavalit prin nisip.
Am ascultat povestile oamenilor simpli care locuiesc in desert. Un pusti haios de 13 ani ne-a expus filozofia lui de viata: "No money, no funny. No wife, no life".

Seara, cand am ajuns la hotel, eram plini de nisip si de voie buna. Cele cateva ore petrecute in desert meritasera toti banii. Adica 600 de rupioare de persoana.

Revenit dupa boala si gata de Jaipur

am bolit aproape toata sederea in jaisalmer..nenorocitele astea de trenuri in india la clasa cu aer conditionat (la care am insistat io sa ne luam bilete) baga ca la balamuc aerul ala, fara numar si nu il poti opri...pe drumul de la jodhpur la jaisalmer am cam racit...combinat cu faptul ca la sosire, duminca, am luat pastila antimalarica (pe stomacul gol) m-am trezit cu o mega greata, am reusit sa vomit de vreo 4 ori...am stat exilat la domiciliu..ceilati 5 din "sir" au bagat ieri safari in desert...io, mai gospodareste, odihna la pat...asta e...mi-a trecut si sper sa scap total de raceala asta...
ca sa-mi alin din suparare am bagat cu baietii de dimineata shopping :) si acum ne pregatim de debarcarea spre jaipur, un drum de doar 13 ore cu aer conditionat non stop in cap...

salutari din "sir"
mircios

Svastica

Nu, indienii nu sunt fascisti. Fascistii au preluat de-aici acest celebru simbol. In cultura hindusa, svastica e un semn sacru. Ca sa le aduca noroc, oamenii si-o deseneaza pe casa sau pe gard.

Un copil mai cuminte

Rai, da' simpatici

Copiii astia ne-au urmarit vreo 10 minute prin labirintul stradutelor din Jaisalmer. Ne-au cerut bani, ne-au tras de pantaloni si, la sfarsit, domn'soara mi-a dat o palma peste fund. Asa de "la revedere".

Gara cu candelabru

Gara din Jodhpur seamana putin cu gara din Bacau. Numai ca aici, oamenii dorm pe jos iar din tavan atarna un candelabru auriu. Nu va intrebati ce cauta candelabrul acolo. This is incredible India.

Ieftin, da' bun

Azi dimineata, cand am coborat din tren, am fost asaltati de vreo 20 de indivizi disperati, dornici sa castige cateva rupii de pe urma unor turisti naivi. Din fericire, n-a fost cazul nostru.

Am observat ca in meleul de indieni stransi in jurul nostru, un om parea mai de incredere. Baba, caci asa il cheama, ne-a dus la hotelul pe care-l patroneaza impreuna cu familia lui. Un hotel modest, dar placut. Si ce-i mai important pentru noi acum, foarte ieftin. Pe o camera dubla platim echivalentul a vreo 8 RON pe noapte. Adica 3 Ron de persoana. Nu-i o gluma. Astea-s preturile pe-aici. Ce-i drept, Baba s-a oferit sa ne ofere maine o calatorie cu camila, prin desert. Probabil asa isi mai rotunjeste si el veniturile.

Jaisalmer, orasul care se asorteaza cu desertul

In acest oras superb, supranumit Golden City, vom dormi doua nopti. Am sosit aici dis de dimineata. Dupa un somn scurt, dar odihnitor, am iesit la plimbare.

Constructiile aurii formeaza stradute inguste pe care e usor sa te ratacesti. Daca totusi ajungi la capatul lor vei descoperi desertul. Desertul care are aceeasi culoare ca orasul.

Sunete divine in Jodhpur

In sir indian prin labirintul Jaisalmer

e o nebunie de oras...pe cat de mic pe atat de intortocheat...ai senzatia ca mergi spre hotel cand de fapt mergi in directia opusa...pe langa orasul in sine, alaturi e si fortul vechi, care spre deosebire de cel din jodhpur, e locuit; are acele bazare indiene pe marginea stradutelor inguste, mirosurile mai puternice de balega de vaca...sunt animale mult mai prezente in peisaj ...chiar aixci de unde scriu, sunt inconjurat de o mireasma minunata...ehhh, asta sa fie ultima problema...oamenii care-l locuiesc par linistiti, proportia e f interesanta: 40 % musulmani si 60 % hindu...suntem la 300 km de granita cu pakistan.

Revenind si sarind de la modul cum arata orasul la drumul nostru de azi-noapte de la johpur la jaisalmer: nenorocit drum, merseram finally si noi cu trebul dar patimiram: ne-au bagat aer conditionat de undeva din tavan tot drumul (fu noapte) iar Stefan (Cretu') ca sa fie treaba treaba a avut bafta sa aiba unul si in spate...deci ne-am dat jos raciti si inghetati...am jurat ca nu ne mai urcam in tren fara banda scotch la noi...il vom bandaja pe el "aer" ca sa fim siguri ca ajungem fara vreo pneumonie pe-acasa...in gara cand ajunseram ne-au luat "sacalii" in primire, in jaisalmer, spre deosebire de celelate orase prin care furam, te asteapta la coborare "reprezentanti de seama" ai hotelierilor, foare "civilizati", care vorbesc pe rand si-ti expun marfa intr-un cadru organizat....aiurea :)), A FOST HELL, COSMAR...nu mai stiam ce vorbisem intre noi in tren, unul zicea sa-l luam pe ala, celalalt nu...hai sa-l luam pe ala mai scump...ca n-am incredere in ala f ieftin, de ce e asa ieftin?, oare ce interes are...pana la urma am ales un hotel (Rajdhani) al unui ciocolatiu musulman ce vorbea f bine engleza si care stia ca venim de la frate'su, care ne facuse la jodhpur o prezentare hotelului familiei Khan.... hotelul asta nu era nerecomandat de "Lonely Planet" (Biblia noastra) dar era mega ieftin: 125 de rupiuoare pe noapte, ca sa va faceti o idee de cat de ieftin este inchipuitiva ca un om plateste pentru cazarea (in dubla) de doua nopti 8 lei...nici macar o shaorma la noi :))

In sfarsit, ajunseram la fata locului, ne aleseram camerele..staram la taclale cu baiatu' nostru (de 23 de anisori, insurat, cu doi copii de 3 ani si jumate si-un an jumate) inca vreo ora pana ne completa formularele de check in...timp inn care aflaram detaliile pentru safari. Vom face maine safari 4 dintre noi (fara piersicute) de 5 ore, cu Jeep si camile..abia astept :)

Avui un somn fragmentat de zgomotul tobelor din strada, e sezonul nuntilor acum in India si avuram parte deja de a trreia aici in Jaisalmer (prinseram doua si-n Jodhpur aseara inainte de plecare)...dupa vreo 3 ore jumate de somn, trezirea, un dus cu apa calaie spre rece si un breakfast in piata centrala a orasului alaturi de piersicute (ceilalti dormeau dusi)...la intorcere fireste ne-am pierdut si a trebuit sa hoinarim prin niste zone care ne-au dat un pic de fiori...

Ciudat...ciudat oras...asa cum ziceam la inceput, pe cat de mic, pe atat de labirintat il gasesc...

salutari de la mircios!

Vedere de pe terasa unde-am mancat aseara

Am prins asfintitul in timp ce chelnerul ne lua comanda. Superba privesliste. Mancarea, in schimb, foarte proasta. Ne-a adus-o dupa ce s-a intunecat, iar lumina nu functiona. Asa ca am papat pe-ntuneric. Ce-i drept, uneori e mai bine sa nu vezi ceea ce mananci. Apropo! WC-ul de la terasa era si el "out of use", dar ce sa-i faci, asta-i India. Incredibila si surprinzatoare la fiecare pas. Si noua ne place.

Dial-up-ul nostru zilnic

Pe-aici, masinile, ricsele, motocicletele sau camioanele alearga intr-o viteza dementa. Desi sunt toate vechi. Cu internetul e insa alta poveste. Mai peste tot merge nu prost, ci foarte prost. Luati ca referinta conexiunile dial-up care erau pe la noi in perioada de aur a mirc-ului.

de la udaipur la jodhpur...doar sase ore

scurt si la obiect ca de obicei voi fi...noaptea trecuta a fost una scurtuta pt noi...somn de pe la 12 jumate, trezire la 5:50, un pic de spalare...nu prea multa ca strica...un breakfast bunicel luat in fuga...check out la hotel, intalnire cu ricsarii deja tocmiti si cu care fireste am bagat o noua runda de negocieri (noi stiam ca suntem invoiti asupra pretului de cu seara)...dar pt unii indieni noaptea e sfestnic bun iar unii se gandesc ca nu strica sa incerce sa ceara mai multe rupioare...incercarea moarte n-are...trecem peste si ramanem la aceeasi banutzi negociati, ajungem la "autogara" pe la 7 si 20, nu va imaginati nush ce cladire...ci o strada in care parcheaza masini...ne schimba gigel numerele de pe bilete numai bine ca sa nu mai putem sta unii langa ceilalti...ne urcam in minunatia de masina ... aici pentru cei sase din "sir" se va rupe filmul pentru doua ore, revenim la 10:00 in lumea indiei, privind mirati pe fereastra, si-n stanga si-n dreapta vedem munti, stive de marmura pe distanta de cativa kilometri (sa mai zici ca-s saraci indienii)...usor, usor se schiumba peisajul si-o dam intr-un fel de desert, nu lipsit total de vegetatie, dar foarte ciudatel pentru noi...munti nu foarte inalti si la stanga si la dreapta, indieni in autocar holbandu-se tot timpul la noi, masina deja plina...caldurica deja bine, incepem sa lepadam hainute d epe noi...in sfarsit primul popas (care va fi fi si ultimul)...mergem fiecare la toaleta...la femei o gaura in pamant inconjurata totusi de patru pereti...la barbati o gradina larga, numai buna sa-ti alegi exact copacul sub care doresti sa te destinzi si sa asculti vultureii de pe cer croncanind....
la popas fireste aceeasi dragalsi de indieni care t pacalesc la preturi, aceeasi turta galbena (asemanatoare cu snitelele noastre)...nimeni nu incearca...grasel am senzatia c-a incercat odata in udaipur...n-am avut curiozitatea sa-l intreb cum fu...trecem peste...
ne urcam in autocar...si mergem...si mergem...acelasi peisaj...doar ca devine din ce in ce mai lipsit de asezari omenesti...strzile f inguste...la un mom dat soferul nostru (o dulceata de indian) da vreo 300 m in marsarier ca sa-l lase pe alt micut tuciuriu sa treaca...drumul se ingustase rau....
da...lung dom'le...lung...finallly zarim jodhpurul....in douajde minute intram in el...coboram...uau...e mai curat decat ne asteptam...dar sacalii ded ricsari sunt aceeasi peste tot...nu sapam de ei si ne tocmim la 20 de rupii de ricsa de la autogara la gara...bun pret
ne lasam bagajele la gara...ne targuim iar cu sacalii si ne urcam cate trei in ricsa ca sa vixitam fortul jodhpurului...very nice si very red :)...scurt si la obiect vizta, fara prea multe poze...ascultam un lautar de-al lor cantand cu jale o manea de-a lor...le zicea bine...facem cale intoarsa guess how: da, n-ati ghicit, intr-o ricsa toti...io cu soferu-n brate iar ceilalti inghesuiti 5 in spate...oricum caterinca...ajungem pe la 5 jumate in piata sardar...dam suta de rupioare micutului indian...si o zbughim spre primul restaurant...un pic infometati si comandan in fuga aceleasi minunatii indiene...toata lumea avu noroc sa-i fie adusa mancarea in juma de ora - patrujde minute...doar io fireste avui ghinionul sa-mi uite comanda si sa mananc pe la 7...asta-s io...:)
cam asa fu ziua noastra...de-aici o tundem la gara sa prindem trenul de 23:00 si sa ajungem pe dimineata la jaisalmer pe la 05:00...chiori de somn fireste..

pana la noi vesti de pe front va pupa tata...
cu respect, ma-nclin,
mircios

Rajasthan, episodul 2 : Jodhpur

Azi dimineata, pe la 8, am plecat cu autocarul din Udaipur cu destinatia Jodhpur. Au fost 6 ore obositoare, intr-un autocar aglomerat. Dar lururile mai interesante se petreceau in exterior. Peisajul se schimba de la o ora, la alta. Devenea din ce-m ce mai desertic. Din cand in cand, la orizont, dealuri mici, dar stancoase, ne atrageau atentia cu formele lor ciudate. Satele pareau mai degraba dintr-o tara araba decat din India verde, plina de vegetatie, pe care o vazuseram pana acum.
Pe la ora 2, la pranz, am ajuns in Jodhpur. Ne-am urcat in trei ricse, am trecut pe la gara, ne-am lasat bagajele, iar apoi am pornit spre cel mai interesant loc din oras: fortul gigantic care troneaza in varful unui munte stancos inconjurat din toate partile de casute albastre. Asta-i motivul pentru care Jodhpur e supranumit "Blue City".

Dar sa revenim la fort. Discutam cu Grasel ca daca ar fi fost construit in Europa, cu siguranta s-ar fi bucurat de cel putin aceeasi notorietate ca Tour Eiffel sau Sagrada Familia. Am uitat cablul de la aparatul foto si nu pot posta acum poze asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant sau sa dati un search pe google images.

In seara asta, la ora 11, avem tren spre Jaisalmer, un mic oras in mijlocul desertului unde vom poposi trei zile. Pana atunci mai petrecem cateva ore pe stradutele pline de negustori pitoresti si ricse galagioase ale Jodhpurului.

din "sir" avem si invalizi

cre' c-am racit...sau mai rau, ...astept sa vedem ce e exact...bine nu ma simt oricum...

hai pa!

The coins hunter :D

Cum v am obisnuit, iata ma si azi in fata calc cu noutati socante. Monezile in Udaipur sunt ffff scumpe!Daca tot am inceput cu breaking news am sa continui: Grasel spala rufe!Livos in sfarsit si a luat slapi! Mircea a mancat cea mai spicy mancare din viata lui, bateriile la aparatul foto s au terminat, piersicuta e bolnava cu shoppingul( daca ar avea bani,ne am intoarce cu macar un container de haine si miliarde de accesorii) iar Stefan, live ,prin 3G emite non stop India Mihaelei. Ar mai fi multe de spus,dar timpul pus la dispozitie a expirat. Va astept si maine la aceeasi ora cu alte noutati socante numai la sirindian.com

De-ale lor

Ca sa-ti cumperi o simpla cartela prepaid ai nevoie de o copie de pasaport si de o poza.

Ca sa-ti cumperi un bilet de tren faci o cerere. In plus, s-ar putea sa stai si doua ore la coada.

Daca gasesti un autocar sau un restaurant cu aer conditionat o sa ingheti rau de tot. Regula e simpla:temperatura la minim, puterea la maxim.

Toti comerciantii incearca sa te pacaleasca, dar niciodata sa te fure.

Aproape nicaieri nu exista preturi afisate.

Absolut toate bancnotele sunt cu Gandhi.

Cand ii spui chelnerului ca nu vrei mancare iute, iti aduce tot mancare iute.

In 99% dintre cazuri, daca intrebi ceva si interlocutorul nu te intelege, o sa-ti raspunda "Yes, yes".

Majoritatea indienilor, chiar si atunci cand vorbesc intre ei, spun numerele in limba engleza.

Si tot majoritatea indienilor au auzit de Romania, dar nu stiu pe ce continent e.

La templu si maimutele sunt pioase

Mandu

Mandu e un chelner simpatic. Face haz de atentatele din Mumbai care oricum nu-l intereseaza foarte mult. "I care only my clients to be happy". Tocami de aceea se ofera se ne scrie numele in hindi.

Udaipur sau Venezia Indiei

Mancarea...probabil cheia succesului

mancarea aici am stiut de la inceput ca va fi problemuta pt mine - dupa cum stiti nu sufar mancarea picanta...tonight am dat buzna intr-o crashma f misto, cu un puternic aer european, cu-n neamt blondut pe post de "patronache" sivcu-n "sef de sala" indian, atipic de inalt, amabil, glumet dar din pacate un NENOOCIT de om. Fiecare am comandat cam ca de obicei, io zic pe dorinta mea: "chicken...but pls no, I mean pls, no spicy at all...don't like spicy"...indianu' un "dragutzel" de om: "ok, no problem, chicken no spicy for you" rezultatul fireste e usor de ghicit pt toata lumea...nu numai ca mi-a adus penultimul mancarea si salivam la puiul lu' cretu' dar mi-a adus "amaratul" cea mai picanta mancare incercata in india so far...si m-am mai confruntat cu probleme de genu' pan-acum...ma consolam in timp ce plangeam (la propriu) deasupra puiului cu gandul ca nu-s singurul care patimesc...onut imi tinea isonul...cu toate ca daca m-as opri o clipa din minciuna-mi, as zice: "halal consolare"...sarind de la una la alta aici in udaipur, mai rau decat in mumbai, dupa 10 jumate se inchide totul...nu prea mai ramane nik de facut...poate doar sa surfezi pe "sir"
P.S: am scris cateva randuri pe laptoul lu' grasu despe intalnirea cauzata de livos cu doua suedeze dar ramane sa vedem cand ne vom incumeta sa ne aruncam la un stick de 400 de rupioare ca sa putem imbogati arhiva "sirului" si cu acele ziceri.

pana la urmatoarea intalnire...care sigur va fi maine... v-am salutat

Batranii de la templu

O dai pur

Ne-au zapacit cam mule evenimente in ultima vreme, dar spre seara ne-am linistit parca mai mult ca niciodata.Dupa ce dimineata ne uitam pe NDTV cum se fugareau baietii prin fata la Taj, unde ieri Ancutsa cumpara bratari din floricele de la copii, am avut o amiaza destul de atipica. Am papat pe acoperisul unui restaurant care nu avea mancare picanta "at all", unde am fumat ca pe vremuri cate juma de pachet de om, privind in zare spre campii si dealuri. Ne-am spiritualizat apoi intr-un templu vechi hindus, care mi s-a parut ca aducea cu cele Sud Americane, fara nici o influenta a fetelor venite in vacanta cu mama, tocmai din Buenos Aires si care intrasera si ele in gura tigrilor comercianti, care se auto-intituleaza "taylors". Atat de buni incat in 2 ore am rupt 2 perechi de pantaloni intre picioare. Dupa ce ne-am indulcit cu tot felul de dracii indiene de pe strada am realizat ca cersatorii sunt foarte putini si destul de timizi, preturile mici, orasul curat, oamenii foarte prietenosi ca sa nu mai vb de invazia miltara care a trecut pe langa noi.Cica sunt alegeri!Noi am ales de ieri si chiar destul de bine.

brrr...

Suntem bine, sanatosi si f norocosi din cate s-a vazut( si sa speram ca norocul ne va surade in continuare!). Bineinteles ca eu am fost cea mai speriata in momentul in care am auzit cele intamplate. Gandul ca am fost la un pas... imi creeaza mii de fiori!! E greu sa intelegi prin ce trec acesti oameni in momentul in care esti la mii de km distanta, in fata televizorului. In schimb, cand stii ca te despart doar cateva ore de intamplarile nefericite.. te cuprind o sumedenie de ganduri. Tot ce imi doresc e sa fim in continuare feriti de astfel de incidente si sa ne putem bucura de o experienta cat mai placuta aici. Cat despre Udaipur... e minunat!! Imi place enorm in comparatie cu Mumbaiul. Cladiri frumoase, oameni mult mai amabili, magazine cu lucruri superbe si mult mai ieftine ca in locatia anterioara, bijuterii deosebite. E paradisul femeilor aici:) . Azi am vizitat un templu hindus si am avut un ghid f amabil, cu care am reusit sa intretinem o conversatie buna. Cat despre maimute.. ni s-a zis sa fim atenti, ca nu sunt chiar atat de amabile. In final, doresc sa le transmit salutari celor ce au fost ingrijorati pentru noi si mlte imbratisari celor dragi mie( se stiu cei in cauza:D). Va pup pe toti!!

Drumul spre Udaipur si atentatele

Am plecat ieri din Mumbai pe la ora 13. Deabia dupa vreo 2 ore jumate am reusit sa iesim din giganticul oras, fara sa prindem niciun blocaj in trafic.
Apoi, pe geamul autocarului am zarit o alta Indie. Sate pitoresti, case modeste dar destul de curate, temple mici dar fermecatoare, plante cum n-am mai vazut niciodata.
In autocar ne-am facut multi prieteni pentru ca indienii sunt sociabili cu strainii chiar daca, de multe ori, vocabularul lor in engleza contine mai putin de 20 de cuvinte.
Am dormit, am facut popasuri, am povestit cu noii nostri prieteteni, pana cand, in mijlocul noptii, am aflat despre cele intamplate la Mumbai. In orasul pe care il parasiseram in urma cu cateva ore tocmai avusesera loc cele mai grave atentate terosriste din istoria Indiei.
Au fost atacate 10 obiective. Printre ele, restaurantul Leopold la care am mancat de doua ori(poza cu Kinley postata anetrior era facuta acolo), hotelul Taj Mahal prin fata caruia treceam in fiecare zi, Hotelul Trident pe care l-am fotografiat chiar alaltaieri si Victoria Station de care va povesteam intr-un post anterior.

Am trait o senzatie ciudata. De obicei vezi asemenea atentate numai la televizor si le percepi mai degraba ca pe niste filme de actiune nu ca pe niste lucruri care ti se pot intampla si tie, intr-o zi. Am adormit destul de greu gandindu-ne ca primele atentate serioase din istoria Mumbaiului s-au petrecut chiar in zona unde noi statuseram 3 zile, la cateva ore dupa ce plecaseram.
Ne-a trezit vocea soferului care striga "Udaipur, Udaipur". Ne-am strans bagajele si am pasit in acest oras de poveste. O imbinare superba intre islamism si hinduism, intre lacuri si insule, intre maimute si vaci foarte pasinice.
Vom reveni ceva mai tarziu cu poze. Cat despre atentate, eu deja am uitat de ele. Vorba lu' Livos : "Daca le-au facut acum inseamna ca urmeaza o perioada destul de lunga de liniste."

da...suntem norocosi si foarte ok

da...confirm cele afirmate de cosminache si alexa...suntem ok...dupa un drum de 18 ore cu autocarul am ajuns la udaipur, ne-am cazat, am bagat somn vreo 4 ore si dupa ce-am mancat bine am vizitat un templu vechi de 352 ani aici ... e altceva udaipurul...e vechi, mistic, aduce un pic ca aer cu Sighisoara...dar fac asemanarea asta doar ca sa va faceti impresia de oras in piatra, cu stradute mega inguste si cu ricse peste tot (noi tot cu ricsa am mers azi-dimineata de la la autogara la hotel)
in cateva cuvinte (ca nu vreau sa ma gandesc f tare si sa ne afewcteze calatoria) zona unde au fost atentatele a fost zona in care am stat noi, am mancat in restaurantul leopold (singurul in india so far unde am mancat de doua ori), ne-am plimbat prin g\fata la taj mahal iar baietii au facut o plimbarica marti pe marine road, trecand si fotografiind trident hotel.
cand o sa putem descarca pozele o sa mai postam si pe blog...

v-am pupat!

Marine Drive

Un bulevard gigantic, de-a lungul marii, care poate rivaliza usor cu orice strada celebra dintr-un oras vest-european. Poluarea te impiedica sa vezi clar orizontul dominat de cladiri moderne, spectaculoase.

nu bun azi :(

azi a fost cam aiurea, in sensul ca din punctul meu de vedere a fost cam borring, n-am facut mare "jmecherie", m-am trezit iar ultimul si ni s-a dat peste cap la toti programul, am reusit doar sa luam biletele de tren, nici pe alea toate (fara goa - mumbai de intoarcere pe 13.12)
dupa isprava asta de la gara, am bagat somn in timp ce astia au fost pe plaja, la 6 km de colaba, unde stam noi...

cam atat azi...poate mai comentez ceva pe posturile vechi...

hai pa!

Taxi Bombay

Cam jumatate din masinile Bombayului sunt taxiuri. Aceste masini pitoresti, vopsite in galben si negru alearga neobosite ca niste furnici, prin tot orasul. O plimbare cu taxiul e o experienta mai interesanta si mai plina de adrenalina decat o mie de ture de montagne rousse. In plus costa mult mai putin. O distanta de vreo 6, 7 kilometri o poti negocia la 40 de rupii, adica mai putin de un dolar.

Taximetristii sunt personaje de roman. Vorbesc foarte prost engleza, dar fac intotdeauna conversatie. Nu au oglinzi retrovizoare si nici faruri iar in loc de semnalizare folosesc claxonul sau scot mana pe geam. Ai tot timpul senzatia ca evita accidente in ultima clipa dar de fapt ei sunt tot timpul stapani pe situatie. Doi ne-au atras atentia in mod deosebit.

Chapaji(sau ceva de genul asta),tipul din prima poza, are 21 de ani. N-am mai vazut demult un om atat de fericit. Conduce foarte repede si din cand in cand se uita la noi zambind ca un copil, cu gura pana la urechi, fara sa spuna nimic. Masina pe care o conduce e mult mai in varsta decat el.

Sing, tipul din a doua poza, e foarte vorbaret.Areunlimbaj sumar, dar foarte pitoresc. "India good. Peace. I like peace. Pakistan bad. Don't go. Pac, pac, pac." La sfarsitul drumului accepta sa-i facem o poza, isi sterge chipul transpirat si afiseaza o figura mandra.

bumbay=mumbay

Dupa 3 zile pline din momentul in care am calcat pe pamant asiatic mi-am dat seama ca orasul pe care-l tot stalceam pe gura, era destul de corect in capul meu.Debarcarea din avion si urmatoarele 2 ore mi-au redat ca o radioografie in 4 pozitii tot organismul orasului.Am asteptat vreo 30 de minute ca sa ne miscam de pe scaunul nostru, inca vreo 40 ca sa ajungem la check out timp in care am completat un formular, dupa care ne-am gasit bagajele trantite pe jos si multi taximetristi care intreceau cu mult ospitalitatea traditionala a romanului.In episodul al 2-lea, iesirea din aeroport, parca ne-a dus intr-o alta lume cu multi palmieri ,o clima senzationala si arhitectura inedita.Insa nu pentru mai mult decat a spune "Onut da-mi o tigare".Ne-am suit intr-un taxi in care cersatorii intrau jumatate pe geam,oglinzile,farurile sau semnalizarile nuintrau in modelul standard, iar peisajul era parca rupt dintr-un Ferentari cu accente tropicale.Totusi centrul britanic, in care tronezaza Hsbc Bank, Victoria Station si tricourile cu Man United, ne-au adus pulsul la loc si ne-au ajutat sa punem diagnosticul: Mumbay-ul este un copil supradezvoltat, dar imatur si in plina crestere, foarte frumos, insa cu grave probleme imunitare destul de grave si foarte obraznic noaptea.

conversatie avuta cu un batran in de-ale indiei

Razvan Bunea has signed back in. (11/25/2008 12:22 AM)

Mircea: salut magnifice
Razvan Bunea: ohohohooo
Razvan Bunea: prea tare
Razvan Bunea: eshti in india shi online
Mircea: da
Mircea: am scris lejer un post de seara
Razvan Bunea: bravos dom'le, suntetzi tehnologizatzi
Mircea:
Mircea: clar
Mircea: doar suntem india
Mircea: ce dracu

..................pentru cei curiosi de continuarea discutiei intrati mai incolo, cand ajunge sorinache acasa, pe www.sorinvlaicu.blogspot.com, am primit reprosuri c-am monopolizat toata pagina princip[ala cu post-ul asta...sanatate!

Un cocos cu o treime de coconaut

Grasel si-a luat nuca de cocos. A platit pe ea vreo 15 rupii sau o treime de coconaut, cum ar spune Mircea. Dupa ce-a baut zeama dinauntru, a-nceput sa dea cu fructul de pamant in sepranta ca se crapa si poa' sa manance miezul...Fara succes insa.

Money, money, money, many, many, many

Nu, nu sunt toti banii nostri de India. Sunt doar banii pe care i-am platit pentru cazarea din Mumbai. Pe-aici lumea nu prea foloseste bancnotele mari asa ca azi, dupa ce am schimbat aproape toata valuta, am realizat ca bagajul nostru e de doua ori mai greu.