Drumul spre Udaipur si atentatele

Am plecat ieri din Mumbai pe la ora 13. Deabia dupa vreo 2 ore jumate am reusit sa iesim din giganticul oras, fara sa prindem niciun blocaj in trafic.
Apoi, pe geamul autocarului am zarit o alta Indie. Sate pitoresti, case modeste dar destul de curate, temple mici dar fermecatoare, plante cum n-am mai vazut niciodata.
In autocar ne-am facut multi prieteni pentru ca indienii sunt sociabili cu strainii chiar daca, de multe ori, vocabularul lor in engleza contine mai putin de 20 de cuvinte.
Am dormit, am facut popasuri, am povestit cu noii nostri prieteteni, pana cand, in mijlocul noptii, am aflat despre cele intamplate la Mumbai. In orasul pe care il parasiseram in urma cu cateva ore tocmai avusesera loc cele mai grave atentate terosriste din istoria Indiei.
Au fost atacate 10 obiective. Printre ele, restaurantul Leopold la care am mancat de doua ori(poza cu Kinley postata anetrior era facuta acolo), hotelul Taj Mahal prin fata caruia treceam in fiecare zi, Hotelul Trident pe care l-am fotografiat chiar alaltaieri si Victoria Station de care va povesteam intr-un post anterior.

Am trait o senzatie ciudata. De obicei vezi asemenea atentate numai la televizor si le percepi mai degraba ca pe niste filme de actiune nu ca pe niste lucruri care ti se pot intampla si tie, intr-o zi. Am adormit destul de greu gandindu-ne ca primele atentate serioase din istoria Mumbaiului s-au petrecut chiar in zona unde noi statuseram 3 zile, la cateva ore dupa ce plecaseram.
Ne-a trezit vocea soferului care striga "Udaipur, Udaipur". Ne-am strans bagajele si am pasit in acest oras de poveste. O imbinare superba intre islamism si hinduism, intre lacuri si insule, intre maimute si vaci foarte pasinice.
Vom reveni ceva mai tarziu cu poze. Cat despre atentate, eu deja am uitat de ele. Vorba lu' Livos : "Daca le-au facut acum inseamna ca urmeaza o perioada destul de lunga de liniste."