Cam jumatate din masinile Bombayului sunt taxiuri. Aceste masini pitoresti, vopsite in galben si negru alearga neobosite ca niste furnici, prin tot orasul. O plimbare cu taxiul e o experienta mai interesanta si mai plina de adrenalina decat o mie de ture de montagne rousse. In plus costa mult mai putin. O distanta de vreo 6, 7 kilometri o poti negocia la 40 de rupii, adica mai putin de un dolar.
Taximetristii sunt personaje de roman. Vorbesc foarte prost engleza, dar fac intotdeauna conversatie. Nu au oglinzi retrovizoare si nici faruri iar in loc de semnalizare folosesc claxonul sau scot mana pe geam. Ai tot timpul senzatia ca evita accidente in ultima clipa dar de fapt ei sunt tot timpul stapani pe situatie. Doi ne-au atras atentia in mod deosebit.
Chapaji(sau ceva de genul asta),tipul din prima poza, are 21 de ani. N-am mai vazut demult un om atat de fericit. Conduce foarte repede si din cand in cand se uita la noi zambind ca un copil, cu gura pana la urechi, fara sa spuna nimic. Masina pe care o conduce e mult mai in varsta decat el.
Sing, tipul din a doua poza, e foarte vorbaret.Areunlimbaj sumar, dar foarte pitoresc. "India good. Peace. I like peace. Pakistan bad. Don't go. Pac, pac, pac." La sfarsitul drumului accepta sa-i facem o poza, isi sterge chipul transpirat si afiseaza o figura mandra.
2 comentarii:
Funny guys. Mi-ar placea sa vad poze cu un cadru mai larg al unei intersectii de pe acolo. Daca nu pe blog, poate fac rost de ele dupa ce ajungeti prin RO.
Si noi care credeam ca in Bucuresti se circula periculos :D
Imi place primul taximetrist, e atat de deschis si de zambitor(aproape copilaresc), spre deosebire de cel de-al doilea, care e grav si plin de sfiiciune.
Trimiteți un comentariu