Svastica

Nu, indienii nu sunt fascisti. Fascistii au preluat de-aici acest celebru simbol. In cultura hindusa, svastica e un semn sacru. Ca sa le aduca noroc, oamenii si-o deseneaza pe casa sau pe gard.

Un copil mai cuminte

Rai, da' simpatici

Copiii astia ne-au urmarit vreo 10 minute prin labirintul stradutelor din Jaisalmer. Ne-au cerut bani, ne-au tras de pantaloni si, la sfarsit, domn'soara mi-a dat o palma peste fund. Asa de "la revedere".

Gara cu candelabru

Gara din Jodhpur seamana putin cu gara din Bacau. Numai ca aici, oamenii dorm pe jos iar din tavan atarna un candelabru auriu. Nu va intrebati ce cauta candelabrul acolo. This is incredible India.

Ieftin, da' bun

Azi dimineata, cand am coborat din tren, am fost asaltati de vreo 20 de indivizi disperati, dornici sa castige cateva rupii de pe urma unor turisti naivi. Din fericire, n-a fost cazul nostru.

Am observat ca in meleul de indieni stransi in jurul nostru, un om parea mai de incredere. Baba, caci asa il cheama, ne-a dus la hotelul pe care-l patroneaza impreuna cu familia lui. Un hotel modest, dar placut. Si ce-i mai important pentru noi acum, foarte ieftin. Pe o camera dubla platim echivalentul a vreo 8 RON pe noapte. Adica 3 Ron de persoana. Nu-i o gluma. Astea-s preturile pe-aici. Ce-i drept, Baba s-a oferit sa ne ofere maine o calatorie cu camila, prin desert. Probabil asa isi mai rotunjeste si el veniturile.

Jaisalmer, orasul care se asorteaza cu desertul

In acest oras superb, supranumit Golden City, vom dormi doua nopti. Am sosit aici dis de dimineata. Dupa un somn scurt, dar odihnitor, am iesit la plimbare.

Constructiile aurii formeaza stradute inguste pe care e usor sa te ratacesti. Daca totusi ajungi la capatul lor vei descoperi desertul. Desertul care are aceeasi culoare ca orasul.

Sunete divine in Jodhpur

In sir indian prin labirintul Jaisalmer

e o nebunie de oras...pe cat de mic pe atat de intortocheat...ai senzatia ca mergi spre hotel cand de fapt mergi in directia opusa...pe langa orasul in sine, alaturi e si fortul vechi, care spre deosebire de cel din jodhpur, e locuit; are acele bazare indiene pe marginea stradutelor inguste, mirosurile mai puternice de balega de vaca...sunt animale mult mai prezente in peisaj ...chiar aixci de unde scriu, sunt inconjurat de o mireasma minunata...ehhh, asta sa fie ultima problema...oamenii care-l locuiesc par linistiti, proportia e f interesanta: 40 % musulmani si 60 % hindu...suntem la 300 km de granita cu pakistan.

Revenind si sarind de la modul cum arata orasul la drumul nostru de azi-noapte de la johpur la jaisalmer: nenorocit drum, merseram finally si noi cu trebul dar patimiram: ne-au bagat aer conditionat de undeva din tavan tot drumul (fu noapte) iar Stefan (Cretu') ca sa fie treaba treaba a avut bafta sa aiba unul si in spate...deci ne-am dat jos raciti si inghetati...am jurat ca nu ne mai urcam in tren fara banda scotch la noi...il vom bandaja pe el "aer" ca sa fim siguri ca ajungem fara vreo pneumonie pe-acasa...in gara cand ajunseram ne-au luat "sacalii" in primire, in jaisalmer, spre deosebire de celelate orase prin care furam, te asteapta la coborare "reprezentanti de seama" ai hotelierilor, foare "civilizati", care vorbesc pe rand si-ti expun marfa intr-un cadru organizat....aiurea :)), A FOST HELL, COSMAR...nu mai stiam ce vorbisem intre noi in tren, unul zicea sa-l luam pe ala, celalalt nu...hai sa-l luam pe ala mai scump...ca n-am incredere in ala f ieftin, de ce e asa ieftin?, oare ce interes are...pana la urma am ales un hotel (Rajdhani) al unui ciocolatiu musulman ce vorbea f bine engleza si care stia ca venim de la frate'su, care ne facuse la jodhpur o prezentare hotelului familiei Khan.... hotelul asta nu era nerecomandat de "Lonely Planet" (Biblia noastra) dar era mega ieftin: 125 de rupiuoare pe noapte, ca sa va faceti o idee de cat de ieftin este inchipuitiva ca un om plateste pentru cazarea (in dubla) de doua nopti 8 lei...nici macar o shaorma la noi :))

In sfarsit, ajunseram la fata locului, ne aleseram camerele..staram la taclale cu baiatu' nostru (de 23 de anisori, insurat, cu doi copii de 3 ani si jumate si-un an jumate) inca vreo ora pana ne completa formularele de check in...timp inn care aflaram detaliile pentru safari. Vom face maine safari 4 dintre noi (fara piersicute) de 5 ore, cu Jeep si camile..abia astept :)

Avui un somn fragmentat de zgomotul tobelor din strada, e sezonul nuntilor acum in India si avuram parte deja de a trreia aici in Jaisalmer (prinseram doua si-n Jodhpur aseara inainte de plecare)...dupa vreo 3 ore jumate de somn, trezirea, un dus cu apa calaie spre rece si un breakfast in piata centrala a orasului alaturi de piersicute (ceilalti dormeau dusi)...la intorcere fireste ne-am pierdut si a trebuit sa hoinarim prin niste zone care ne-au dat un pic de fiori...

Ciudat...ciudat oras...asa cum ziceam la inceput, pe cat de mic, pe atat de labirintat il gasesc...

salutari de la mircios!

Vedere de pe terasa unde-am mancat aseara

Am prins asfintitul in timp ce chelnerul ne lua comanda. Superba privesliste. Mancarea, in schimb, foarte proasta. Ne-a adus-o dupa ce s-a intunecat, iar lumina nu functiona. Asa ca am papat pe-ntuneric. Ce-i drept, uneori e mai bine sa nu vezi ceea ce mananci. Apropo! WC-ul de la terasa era si el "out of use", dar ce sa-i faci, asta-i India. Incredibila si surprinzatoare la fiecare pas. Si noua ne place.

Dial-up-ul nostru zilnic

Pe-aici, masinile, ricsele, motocicletele sau camioanele alearga intr-o viteza dementa. Desi sunt toate vechi. Cu internetul e insa alta poveste. Mai peste tot merge nu prost, ci foarte prost. Luati ca referinta conexiunile dial-up care erau pe la noi in perioada de aur a mirc-ului.

de la udaipur la jodhpur...doar sase ore

scurt si la obiect ca de obicei voi fi...noaptea trecuta a fost una scurtuta pt noi...somn de pe la 12 jumate, trezire la 5:50, un pic de spalare...nu prea multa ca strica...un breakfast bunicel luat in fuga...check out la hotel, intalnire cu ricsarii deja tocmiti si cu care fireste am bagat o noua runda de negocieri (noi stiam ca suntem invoiti asupra pretului de cu seara)...dar pt unii indieni noaptea e sfestnic bun iar unii se gandesc ca nu strica sa incerce sa ceara mai multe rupioare...incercarea moarte n-are...trecem peste si ramanem la aceeasi banutzi negociati, ajungem la "autogara" pe la 7 si 20, nu va imaginati nush ce cladire...ci o strada in care parcheaza masini...ne schimba gigel numerele de pe bilete numai bine ca sa nu mai putem sta unii langa ceilalti...ne urcam in minunatia de masina ... aici pentru cei sase din "sir" se va rupe filmul pentru doua ore, revenim la 10:00 in lumea indiei, privind mirati pe fereastra, si-n stanga si-n dreapta vedem munti, stive de marmura pe distanta de cativa kilometri (sa mai zici ca-s saraci indienii)...usor, usor se schiumba peisajul si-o dam intr-un fel de desert, nu lipsit total de vegetatie, dar foarte ciudatel pentru noi...munti nu foarte inalti si la stanga si la dreapta, indieni in autocar holbandu-se tot timpul la noi, masina deja plina...caldurica deja bine, incepem sa lepadam hainute d epe noi...in sfarsit primul popas (care va fi fi si ultimul)...mergem fiecare la toaleta...la femei o gaura in pamant inconjurata totusi de patru pereti...la barbati o gradina larga, numai buna sa-ti alegi exact copacul sub care doresti sa te destinzi si sa asculti vultureii de pe cer croncanind....
la popas fireste aceeasi dragalsi de indieni care t pacalesc la preturi, aceeasi turta galbena (asemanatoare cu snitelele noastre)...nimeni nu incearca...grasel am senzatia c-a incercat odata in udaipur...n-am avut curiozitatea sa-l intreb cum fu...trecem peste...
ne urcam in autocar...si mergem...si mergem...acelasi peisaj...doar ca devine din ce in ce mai lipsit de asezari omenesti...strzile f inguste...la un mom dat soferul nostru (o dulceata de indian) da vreo 300 m in marsarier ca sa-l lase pe alt micut tuciuriu sa treaca...drumul se ingustase rau....
da...lung dom'le...lung...finallly zarim jodhpurul....in douajde minute intram in el...coboram...uau...e mai curat decat ne asteptam...dar sacalii ded ricsari sunt aceeasi peste tot...nu sapam de ei si ne tocmim la 20 de rupii de ricsa de la autogara la gara...bun pret
ne lasam bagajele la gara...ne targuim iar cu sacalii si ne urcam cate trei in ricsa ca sa vixitam fortul jodhpurului...very nice si very red :)...scurt si la obiect vizta, fara prea multe poze...ascultam un lautar de-al lor cantand cu jale o manea de-a lor...le zicea bine...facem cale intoarsa guess how: da, n-ati ghicit, intr-o ricsa toti...io cu soferu-n brate iar ceilalti inghesuiti 5 in spate...oricum caterinca...ajungem pe la 5 jumate in piata sardar...dam suta de rupioare micutului indian...si o zbughim spre primul restaurant...un pic infometati si comandan in fuga aceleasi minunatii indiene...toata lumea avu noroc sa-i fie adusa mancarea in juma de ora - patrujde minute...doar io fireste avui ghinionul sa-mi uite comanda si sa mananc pe la 7...asta-s io...:)
cam asa fu ziua noastra...de-aici o tundem la gara sa prindem trenul de 23:00 si sa ajungem pe dimineata la jaisalmer pe la 05:00...chiori de somn fireste..

pana la noi vesti de pe front va pupa tata...
cu respect, ma-nclin,
mircios

Rajasthan, episodul 2 : Jodhpur

Azi dimineata, pe la 8, am plecat cu autocarul din Udaipur cu destinatia Jodhpur. Au fost 6 ore obositoare, intr-un autocar aglomerat. Dar lururile mai interesante se petreceau in exterior. Peisajul se schimba de la o ora, la alta. Devenea din ce-m ce mai desertic. Din cand in cand, la orizont, dealuri mici, dar stancoase, ne atrageau atentia cu formele lor ciudate. Satele pareau mai degraba dintr-o tara araba decat din India verde, plina de vegetatie, pe care o vazuseram pana acum.
Pe la ora 2, la pranz, am ajuns in Jodhpur. Ne-am urcat in trei ricse, am trecut pe la gara, ne-am lasat bagajele, iar apoi am pornit spre cel mai interesant loc din oras: fortul gigantic care troneaza in varful unui munte stancos inconjurat din toate partile de casute albastre. Asta-i motivul pentru care Jodhpur e supranumit "Blue City".

Dar sa revenim la fort. Discutam cu Grasel ca daca ar fi fost construit in Europa, cu siguranta s-ar fi bucurat de cel putin aceeasi notorietate ca Tour Eiffel sau Sagrada Familia. Am uitat cablul de la aparatul foto si nu pot posta acum poze asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant sau sa dati un search pe google images.

In seara asta, la ora 11, avem tren spre Jaisalmer, un mic oras in mijlocul desertului unde vom poposi trei zile. Pana atunci mai petrecem cateva ore pe stradutele pline de negustori pitoresti si ricse galagioase ale Jodhpurului.

din "sir" avem si invalizi

cre' c-am racit...sau mai rau, ...astept sa vedem ce e exact...bine nu ma simt oricum...

hai pa!

The coins hunter :D

Cum v am obisnuit, iata ma si azi in fata calc cu noutati socante. Monezile in Udaipur sunt ffff scumpe!Daca tot am inceput cu breaking news am sa continui: Grasel spala rufe!Livos in sfarsit si a luat slapi! Mircea a mancat cea mai spicy mancare din viata lui, bateriile la aparatul foto s au terminat, piersicuta e bolnava cu shoppingul( daca ar avea bani,ne am intoarce cu macar un container de haine si miliarde de accesorii) iar Stefan, live ,prin 3G emite non stop India Mihaelei. Ar mai fi multe de spus,dar timpul pus la dispozitie a expirat. Va astept si maine la aceeasi ora cu alte noutati socante numai la sirindian.com

De-ale lor

Ca sa-ti cumperi o simpla cartela prepaid ai nevoie de o copie de pasaport si de o poza.

Ca sa-ti cumperi un bilet de tren faci o cerere. In plus, s-ar putea sa stai si doua ore la coada.

Daca gasesti un autocar sau un restaurant cu aer conditionat o sa ingheti rau de tot. Regula e simpla:temperatura la minim, puterea la maxim.

Toti comerciantii incearca sa te pacaleasca, dar niciodata sa te fure.

Aproape nicaieri nu exista preturi afisate.

Absolut toate bancnotele sunt cu Gandhi.

Cand ii spui chelnerului ca nu vrei mancare iute, iti aduce tot mancare iute.

In 99% dintre cazuri, daca intrebi ceva si interlocutorul nu te intelege, o sa-ti raspunda "Yes, yes".

Majoritatea indienilor, chiar si atunci cand vorbesc intre ei, spun numerele in limba engleza.

Si tot majoritatea indienilor au auzit de Romania, dar nu stiu pe ce continent e.

La templu si maimutele sunt pioase

Mandu

Mandu e un chelner simpatic. Face haz de atentatele din Mumbai care oricum nu-l intereseaza foarte mult. "I care only my clients to be happy". Tocami de aceea se ofera se ne scrie numele in hindi.

Udaipur sau Venezia Indiei

Mancarea...probabil cheia succesului

mancarea aici am stiut de la inceput ca va fi problemuta pt mine - dupa cum stiti nu sufar mancarea picanta...tonight am dat buzna intr-o crashma f misto, cu un puternic aer european, cu-n neamt blondut pe post de "patronache" sivcu-n "sef de sala" indian, atipic de inalt, amabil, glumet dar din pacate un NENOOCIT de om. Fiecare am comandat cam ca de obicei, io zic pe dorinta mea: "chicken...but pls no, I mean pls, no spicy at all...don't like spicy"...indianu' un "dragutzel" de om: "ok, no problem, chicken no spicy for you" rezultatul fireste e usor de ghicit pt toata lumea...nu numai ca mi-a adus penultimul mancarea si salivam la puiul lu' cretu' dar mi-a adus "amaratul" cea mai picanta mancare incercata in india so far...si m-am mai confruntat cu probleme de genu' pan-acum...ma consolam in timp ce plangeam (la propriu) deasupra puiului cu gandul ca nu-s singurul care patimesc...onut imi tinea isonul...cu toate ca daca m-as opri o clipa din minciuna-mi, as zice: "halal consolare"...sarind de la una la alta aici in udaipur, mai rau decat in mumbai, dupa 10 jumate se inchide totul...nu prea mai ramane nik de facut...poate doar sa surfezi pe "sir"
P.S: am scris cateva randuri pe laptoul lu' grasu despe intalnirea cauzata de livos cu doua suedeze dar ramane sa vedem cand ne vom incumeta sa ne aruncam la un stick de 400 de rupioare ca sa putem imbogati arhiva "sirului" si cu acele ziceri.

pana la urmatoarea intalnire...care sigur va fi maine... v-am salutat

Batranii de la templu

O dai pur

Ne-au zapacit cam mule evenimente in ultima vreme, dar spre seara ne-am linistit parca mai mult ca niciodata.Dupa ce dimineata ne uitam pe NDTV cum se fugareau baietii prin fata la Taj, unde ieri Ancutsa cumpara bratari din floricele de la copii, am avut o amiaza destul de atipica. Am papat pe acoperisul unui restaurant care nu avea mancare picanta "at all", unde am fumat ca pe vremuri cate juma de pachet de om, privind in zare spre campii si dealuri. Ne-am spiritualizat apoi intr-un templu vechi hindus, care mi s-a parut ca aducea cu cele Sud Americane, fara nici o influenta a fetelor venite in vacanta cu mama, tocmai din Buenos Aires si care intrasera si ele in gura tigrilor comercianti, care se auto-intituleaza "taylors". Atat de buni incat in 2 ore am rupt 2 perechi de pantaloni intre picioare. Dupa ce ne-am indulcit cu tot felul de dracii indiene de pe strada am realizat ca cersatorii sunt foarte putini si destul de timizi, preturile mici, orasul curat, oamenii foarte prietenosi ca sa nu mai vb de invazia miltara care a trecut pe langa noi.Cica sunt alegeri!Noi am ales de ieri si chiar destul de bine.

brrr...

Suntem bine, sanatosi si f norocosi din cate s-a vazut( si sa speram ca norocul ne va surade in continuare!). Bineinteles ca eu am fost cea mai speriata in momentul in care am auzit cele intamplate. Gandul ca am fost la un pas... imi creeaza mii de fiori!! E greu sa intelegi prin ce trec acesti oameni in momentul in care esti la mii de km distanta, in fata televizorului. In schimb, cand stii ca te despart doar cateva ore de intamplarile nefericite.. te cuprind o sumedenie de ganduri. Tot ce imi doresc e sa fim in continuare feriti de astfel de incidente si sa ne putem bucura de o experienta cat mai placuta aici. Cat despre Udaipur... e minunat!! Imi place enorm in comparatie cu Mumbaiul. Cladiri frumoase, oameni mult mai amabili, magazine cu lucruri superbe si mult mai ieftine ca in locatia anterioara, bijuterii deosebite. E paradisul femeilor aici:) . Azi am vizitat un templu hindus si am avut un ghid f amabil, cu care am reusit sa intretinem o conversatie buna. Cat despre maimute.. ni s-a zis sa fim atenti, ca nu sunt chiar atat de amabile. In final, doresc sa le transmit salutari celor ce au fost ingrijorati pentru noi si mlte imbratisari celor dragi mie( se stiu cei in cauza:D). Va pup pe toti!!

Drumul spre Udaipur si atentatele

Am plecat ieri din Mumbai pe la ora 13. Deabia dupa vreo 2 ore jumate am reusit sa iesim din giganticul oras, fara sa prindem niciun blocaj in trafic.
Apoi, pe geamul autocarului am zarit o alta Indie. Sate pitoresti, case modeste dar destul de curate, temple mici dar fermecatoare, plante cum n-am mai vazut niciodata.
In autocar ne-am facut multi prieteni pentru ca indienii sunt sociabili cu strainii chiar daca, de multe ori, vocabularul lor in engleza contine mai putin de 20 de cuvinte.
Am dormit, am facut popasuri, am povestit cu noii nostri prieteteni, pana cand, in mijlocul noptii, am aflat despre cele intamplate la Mumbai. In orasul pe care il parasiseram in urma cu cateva ore tocmai avusesera loc cele mai grave atentate terosriste din istoria Indiei.
Au fost atacate 10 obiective. Printre ele, restaurantul Leopold la care am mancat de doua ori(poza cu Kinley postata anetrior era facuta acolo), hotelul Taj Mahal prin fata caruia treceam in fiecare zi, Hotelul Trident pe care l-am fotografiat chiar alaltaieri si Victoria Station de care va povesteam intr-un post anterior.

Am trait o senzatie ciudata. De obicei vezi asemenea atentate numai la televizor si le percepi mai degraba ca pe niste filme de actiune nu ca pe niste lucruri care ti se pot intampla si tie, intr-o zi. Am adormit destul de greu gandindu-ne ca primele atentate serioase din istoria Mumbaiului s-au petrecut chiar in zona unde noi statuseram 3 zile, la cateva ore dupa ce plecaseram.
Ne-a trezit vocea soferului care striga "Udaipur, Udaipur". Ne-am strans bagajele si am pasit in acest oras de poveste. O imbinare superba intre islamism si hinduism, intre lacuri si insule, intre maimute si vaci foarte pasinice.
Vom reveni ceva mai tarziu cu poze. Cat despre atentate, eu deja am uitat de ele. Vorba lu' Livos : "Daca le-au facut acum inseamna ca urmeaza o perioada destul de lunga de liniste."

da...suntem norocosi si foarte ok

da...confirm cele afirmate de cosminache si alexa...suntem ok...dupa un drum de 18 ore cu autocarul am ajuns la udaipur, ne-am cazat, am bagat somn vreo 4 ore si dupa ce-am mancat bine am vizitat un templu vechi de 352 ani aici ... e altceva udaipurul...e vechi, mistic, aduce un pic ca aer cu Sighisoara...dar fac asemanarea asta doar ca sa va faceti impresia de oras in piatra, cu stradute mega inguste si cu ricse peste tot (noi tot cu ricsa am mers azi-dimineata de la la autogara la hotel)
in cateva cuvinte (ca nu vreau sa ma gandesc f tare si sa ne afewcteze calatoria) zona unde au fost atentatele a fost zona in care am stat noi, am mancat in restaurantul leopold (singurul in india so far unde am mancat de doua ori), ne-am plimbat prin g\fata la taj mahal iar baietii au facut o plimbarica marti pe marine road, trecand si fotografiind trident hotel.
cand o sa putem descarca pozele o sa mai postam si pe blog...

v-am pupat!

Marine Drive

Un bulevard gigantic, de-a lungul marii, care poate rivaliza usor cu orice strada celebra dintr-un oras vest-european. Poluarea te impiedica sa vezi clar orizontul dominat de cladiri moderne, spectaculoase.

nu bun azi :(

azi a fost cam aiurea, in sensul ca din punctul meu de vedere a fost cam borring, n-am facut mare "jmecherie", m-am trezit iar ultimul si ni s-a dat peste cap la toti programul, am reusit doar sa luam biletele de tren, nici pe alea toate (fara goa - mumbai de intoarcere pe 13.12)
dupa isprava asta de la gara, am bagat somn in timp ce astia au fost pe plaja, la 6 km de colaba, unde stam noi...

cam atat azi...poate mai comentez ceva pe posturile vechi...

hai pa!

Taxi Bombay

Cam jumatate din masinile Bombayului sunt taxiuri. Aceste masini pitoresti, vopsite in galben si negru alearga neobosite ca niste furnici, prin tot orasul. O plimbare cu taxiul e o experienta mai interesanta si mai plina de adrenalina decat o mie de ture de montagne rousse. In plus costa mult mai putin. O distanta de vreo 6, 7 kilometri o poti negocia la 40 de rupii, adica mai putin de un dolar.

Taximetristii sunt personaje de roman. Vorbesc foarte prost engleza, dar fac intotdeauna conversatie. Nu au oglinzi retrovizoare si nici faruri iar in loc de semnalizare folosesc claxonul sau scot mana pe geam. Ai tot timpul senzatia ca evita accidente in ultima clipa dar de fapt ei sunt tot timpul stapani pe situatie. Doi ne-au atras atentia in mod deosebit.

Chapaji(sau ceva de genul asta),tipul din prima poza, are 21 de ani. N-am mai vazut demult un om atat de fericit. Conduce foarte repede si din cand in cand se uita la noi zambind ca un copil, cu gura pana la urechi, fara sa spuna nimic. Masina pe care o conduce e mult mai in varsta decat el.

Sing, tipul din a doua poza, e foarte vorbaret.Areunlimbaj sumar, dar foarte pitoresc. "India good. Peace. I like peace. Pakistan bad. Don't go. Pac, pac, pac." La sfarsitul drumului accepta sa-i facem o poza, isi sterge chipul transpirat si afiseaza o figura mandra.

bumbay=mumbay

Dupa 3 zile pline din momentul in care am calcat pe pamant asiatic mi-am dat seama ca orasul pe care-l tot stalceam pe gura, era destul de corect in capul meu.Debarcarea din avion si urmatoarele 2 ore mi-au redat ca o radioografie in 4 pozitii tot organismul orasului.Am asteptat vreo 30 de minute ca sa ne miscam de pe scaunul nostru, inca vreo 40 ca sa ajungem la check out timp in care am completat un formular, dupa care ne-am gasit bagajele trantite pe jos si multi taximetristi care intreceau cu mult ospitalitatea traditionala a romanului.In episodul al 2-lea, iesirea din aeroport, parca ne-a dus intr-o alta lume cu multi palmieri ,o clima senzationala si arhitectura inedita.Insa nu pentru mai mult decat a spune "Onut da-mi o tigare".Ne-am suit intr-un taxi in care cersatorii intrau jumatate pe geam,oglinzile,farurile sau semnalizarile nuintrau in modelul standard, iar peisajul era parca rupt dintr-un Ferentari cu accente tropicale.Totusi centrul britanic, in care tronezaza Hsbc Bank, Victoria Station si tricourile cu Man United, ne-au adus pulsul la loc si ne-au ajutat sa punem diagnosticul: Mumbay-ul este un copil supradezvoltat, dar imatur si in plina crestere, foarte frumos, insa cu grave probleme imunitare destul de grave si foarte obraznic noaptea.

conversatie avuta cu un batran in de-ale indiei

Razvan Bunea has signed back in. (11/25/2008 12:22 AM)

Mircea: salut magnifice
Razvan Bunea: ohohohooo
Razvan Bunea: prea tare
Razvan Bunea: eshti in india shi online
Mircea: da
Mircea: am scris lejer un post de seara
Razvan Bunea: bravos dom'le, suntetzi tehnologizatzi
Mircea:
Mircea: clar
Mircea: doar suntem india
Mircea: ce dracu

..................pentru cei curiosi de continuarea discutiei intrati mai incolo, cand ajunge sorinache acasa, pe www.sorinvlaicu.blogspot.com, am primit reprosuri c-am monopolizat toata pagina princip[ala cu post-ul asta...sanatate!

Un cocos cu o treime de coconaut

Grasel si-a luat nuca de cocos. A platit pe ea vreo 15 rupii sau o treime de coconaut, cum ar spune Mircea. Dupa ce-a baut zeama dinauntru, a-nceput sa dea cu fructul de pamant in sepranta ca se crapa si poa' sa manance miezul...Fara succes insa.

Money, money, money, many, many, many

Nu, nu sunt toti banii nostri de India. Sunt doar banii pe care i-am platit pentru cazarea din Mumbai. Pe-aici lumea nu prea foloseste bancnotele mari asa ca azi, dupa ce am schimbat aproape toata valuta, am realizat ca bagajul nostru e de doua ori mai greu.

Exclusivitate

La cererea cititorilor prezentam in exclusivitate o poza cu Ghandi al nostru surprins intr-un moment de adanca si profunda meditatie.

Furand o pretioasa clipa acestui om pe care toata lumea doreste sa il vada, am reusit sa aflam ca prin marinimia-i deosebita ofera meditatii personale, initiere in lumea indica, sex tantric si cursuri de integrare in absolut (spirala e la cerere). Trebuie precizat totusi ca aceste initieri se ofera doar domnisoarelor si sunt contracost (adica veti fi si platite, in rupii, bineinteles).

Va multumesc mult ca ati citit aceste randuri pe care le-am scris in transa, desigur si v-as ruga, pentru un efect mai bun al pozei, sa va ganditi ca va salut de la cativa pasi de Marea Arabiei stand in pantaloni scurti la 30 de grade in timp ce voi iesiti in gerul taios care va biciuieste fata.

O ultima precizare: cei care mi-au umblat mai des in portofel stiu ca am acum acelasi look ca in poza din buletin.

Cu prietenie,

Al vostru meditativ Gha... ăăă Livos :)

Cea mai frumoasa gara din lume

...dar si cea mai birocratica. In Victoria Station ne-am petrecut vreo 2 ore azi, stand la cozi, completand formulare, pentru ca in final sa aflam ca nu mai sunt bilete pentru miercuri spre Udaipur.

Asa ca o sa mergem cu bus-ul.

o zi pierduta sau bani aruncati de buna voie

clar azi am cheltuit o caruta de bani...o mica avewre daca stau sa ma gandesc pentru unii indieni amarati...si noi vedem cam numai de astia pe aici...
caterina maxima: am fost la banca dimineata sa shimbam "coconautzi", "euroni" si "poundzuri" in total vreo 115.700 de rupii...ne-a pus indianul la sfarsit pe masa 9 fisicuri mari de bani...ne uitam unii la altii, credeam toti ca face caterinca d noi...dar nu, era extrem de serios (un gardian cu o pusca de 70-80 de cm se uita distrat la noi)...nu avea bani mai mari....si a trebuit sa-i bagam care pe unde a putut...si la sfarsit i-am indesat la onut in rucasc si era mega becurizati....umblam cu averea in geanta :))
mancarea de azi a fost una fada iar cea de seara nasoala...si scumputa...noroc ca ne-a adus o portie la doi...mie si lu' cretu...ca altfel ne ofticam tare...io unu' sigur
am reusit sa platim si camera in sfarsit...mai putin un pic decat ne asteptam...incredible india, de unde ne asteptam sa ne talhareasca si aveam si retorica pregatita, surpriza: aveti cu 600 de rupioare mai putin d eplatit...foarte bine sir...foarte bine...senchiu, senchiu...:)

hai pa...ca ma duc la vale cu netu' asta...e mega scump...de vreo 3 sau 4 ori mai scump ca-n romanica

Livos s-a tuns...si i-a purtat noroc

Ca sa semene si mai mult cu Gandhi, Livos s-a tuns azi dimineata. Dupa o ora a iesit afara sa vada ce zic indienii. Indienii n-au zis nimic, dar din cer i-a cazut norocul, direct in cap.

Poate a fost un semn divin sau poate au fost doar ciorile despre care va povesteam mai devreme.

La bar

Din capitolul au si ei porumbei, dar sunt ciori, iata un alt episod. Au si ei Kinley dar e apa minerala.

Incredibili porumbei

Ca orice oras care se respecta, Mumbaiul are un spatiu pietonal unde se aduna multi turisti si multi porumbei. Numai ca la ei porumbeii sunt de fapt ciori. Daca nu ma credeti uitati-va atenti in fotografie.

Suc de bambus

Cam pe la orice colt de strada vezi o astfel de masinarie ciudata si vreo 4 indieni priceputi trebaluind in jurul ei. De fapt, acesti oameni prepara un suc de bambus, in care adauga lime si ghimbir. Credeti-ma, e delicios, iar un pahar de vreo 750 de mililitri costa numai 7 rupii, adica vreo 50 de bani de-ai nostri. Sa tot bei...

Incredibil hotel

Hotelul in care ne-am cazat se numeste Bentleys. E prafuit, e vechi dar e deopotriva fascinant. Camerele cu iz colonial- portughez, mobila grea din lemn masiv, liftul care urca greu si pe care scrie chiar "lift", usile inchise cu lacate masive, parchetul lucios care scartaie, ventilatoarele lenese care vegheaza de sus, televizorul care pacane regulat sunt doar cateva dintre elementele care fac din acest loc, un spatiu in care parca te intorci in timp cu cativa zeci de ani.

Friend, friend

Pe Dimitri l-am cunsocut in avionul spre Mumbai. E din Sankt Petersburg, are un tatuaj ciudat pe mana, ii e frica de zboruri dar totusi trebuie sa se duca cu afaceri in India. Nu vorbeste o boaba engleza, noi nici atat rusa, dar totusi ne-am imprietenit. Ne-a invitat politicos sa servim cateva "dopuri" de tarie si bineinteles nu l-am putut refuza. Apoi parca ne-am inteles mai bine. Ne-a dat numarul lui de telefon si ne-a rugat sa-l sunam daca ajungem prin Sankt Petersburg. Daca prin semne ne-am mai inteles, ma intreb cum ne-am putea intelege la telefon.
P.S. Pentru cei care nu stiu. Tipul din stanga e Mircea. Dimitri e cel din dreapta.

da...e asa cum ar trebui sa fie

deocamdata inca simt viata aici intr-un ritm trepidant...post-ul asta va fi scris intr-o viteza mare...voi incerca sa-mi aduc aminte cat mai multe din trairile si simtirile de pa-aici:
mancarea: ne-am facut curaj si am mers la restaurant sa mancam bucate de-ale lor...a fost cam nasoala prima intalnire cu meniul lor, ne picant la ei ijseamna picant....un pic picant = super picant...nu stim si cred ca nici nu vrem sa incercam sa vedem ce inseamna picant sau f picant...
am mancat la kabat(restaurantul incercat) o paine cu cartof facuta lipie ... foarte maaare cam 50 x 50 cm...facuta "sul" cu niste legume...dar nu ma intrebati ce era...cu doua sosuri...dar iarasi nu ma intrebati ce gust avea cel pe care-l considerau ei un pic picant...mi-a fost de ajuns cel "nepicant", vorba vine...
sa lasam prima incercare si sa trecem la sucul de bambus...cel mai tare suc baut ever...facut din tulpina aia de bamus...stiu ca e greu de crezut...dar am experimant pe propriile pastile gustative...si a fost, unanim declarat, geniaaaaaaaal...a costat 7 rupii...cam 0,5 lei in banii nostri...si era la 0,75 ml...incredible india...

am ajuns la un alt restaurant unde s-au gandit s amance onut si anca si unde am incercat si noi ceva...asa la misto....incercati sa ma credeti: a fost cea mai buna mancare incercata sigur in ultmul an...si zic ultimul an ca nu mai stiu sigur...dar ideea era ca a fost misto...scumputa ce-i drept...dar si-a meritat fiecare din cele 125 rupii date pe partea mea din portie (impartita in trei cu livos si cretu' - stefan).
maine mergem sa ne cumparam biletele pt toata calatoria...sa ne cumparam cartele de vodafone india (sa nu mai vb in roamnig ca ne rupe la buzunare) sa mergem la insula elefantilor, sa ne platim si noi restul bani la cazare, ca n-am dat decat avans pe prima noapte si baietii astia au avut incredere sa ne lase pana luni, maine, cand deschid bancile si putem fi solvabili in rupiile lor...

va mai scriu sper si maine dar pana atunci, nu uitati: experimenteaza si cerceteaza...nu vei putea sti altfel niciodata ce poate iesi...

v-am salutat...hai pa

Primele impresii

Eu una am ramas de-a dreptul.. uluita!! Ma asteptam sa fie aglomeratie mare, o caldura insuportabila si mizerie multa, dar "peisajul" pe care l-am vazut in drum spre aeroport a fost de-a dreptul.. socant(cel putin pt mine). Nu m-am apucat de plans, dar nici mult nu mai aveam:). Dar sa incep cu inceputul.. zborul a fost lin si nu am intampinat probleme. Atat doar ca la Helsinki, avionul a avut intariere. Drept pt care, am reusit sa facem si o poza cu Santa Claus si unul din spiridusii lui( eu, Onut, Radu si Liviu). De la Helsinki la Mumbai, timpul a trecut destul de greu, insa norocul nostru( me, Grasel si Onut)e ca l-am avut pe Liviu vecin de scaun si ne-a mai inveselit un pic( fara voia lui, bineinteles:D). Aaa.. si bineinteles, sa nu-l uitam pe Smigle( Lord of the Rings):)), un indian "simpatic" care din cand in cand ne mai onora cu zambetul lui.. imaculat:)). La ateriare in Mumbai, am avut un picut de asteptat pt a ne recupera bagajele. Pe mine ma termina indienii astia cu toata birocratia asta a lor!!! Inainte de plecare, pt rezervarile de la hotel, trece nume, adresa, datele din pasaport, nr-ul vizei, cand a fost eliberata, care e data sosirii in tara etc.. in avion, completeaa un alt talon, cu aceleasi date.. la internet, am luat-o de la capat........................ pt cartela telefonica, e la fel. Ba aici, mai mult, ai nevoie si de poza( cel putin asa am auzit). Ma termina!!!! Asa.. de la aeroport, am impartit 2 taxiuri( eu, Onut si Grasel intr-unul, Mircea, Stefan si Livos- in altul). Si aici a inceput distractia.. daca va uitati pe youtube, exista un filmulet care surprinde pe scurt traficul in India:HAOS total!! Indiferent ca era verde, galben sau rosu, soferul nostru trecea. Daca vreti senzatii tari, lasati bungee jumping.. veniti sa circulati in traficul de aici:)))))). Oamenii astia nu au niciun stres. Pe drum, ceea ce m-a impresionat pe mine a fost privelistea dezolanta de la marginea orasului: case derapanate, gunoaie.. cantitati industriale de gunoaie, oameni care dorm pe strada, niste conditii mizere de-a dreptul. Ma tot rugam sa nu opreasca taximetristul si sa ne zica ca am ajuns ca si muream.. Ce-i drept, e f contrastanta imaginea: daca pe drum eram inconjurati de atata mizerie, saracie.. in zare se puteau zari cladiri moderne, luxoase. Intr-adevar, India e o tara a contrastelor.. Incredible India!:) Come and see!:D

24 de ore

N-am mai dormit de vreo 24 de ore. Bucuresti, Helsinki, Mumbai. Atat de multe de spus despre o singura zi. Voi reveni mai tarziu, cu mintea odihnita sa va povestesc cateva detalii interesante despre drumul pana in India.
Acum suntem la Mumbai. Un singur cuvant poate descrie cu adevarat atmosfera de-aici: INCREDIBIL. Incredibil de "altfel", incredibil de cald, incredibil taximetrist, incredibil trafic, incredibil hotel, incredibil tot. Iar in acest context, pe bune, nici nu mai stii daca acest "incredibil" are o conotatie negativa sau pozitiva. Depinde cine judeca.
Vroiam sa povestesc o gramada de chestii interesante care ni s-au intamplat in timpul zborului dar ce am vazut aici m-a facut sa uit tot ce s-a intamplat pe drum.
Azi dimineata, am avut senzatia ca pasesc pe alta planeta. Chiar nu-i o figura de stil. Fiindca azi dimineata am pasit in India.

calatoriti, ajunsi si nemancati

am reusit sa plecam din bucuresti pe vremea aia caineasca, cretu' (stefan) a avut iar emotii la decolare... drumul pana la helsinki nu a avut ceva deosebit de mentionat doar ca in timpul de asteptare din aeroportul Vantaa...faza super tare: livos a facut prima lui afacere...a castigat primele lui 280 de rupii..

faza a fost ca a avut intarziere avionul si ne-au dat pentru asta vouchere de 8 euro la fiecare sa ne luam de mancare cat asteptam ca prostii...(o ora jumate)....doar ca gandhi al nostru, la ispita aruncata de mircios s-a invoit sa cedeze voucherul lui de 8 euro pentru 5 euro reali platibili in rupii, aici la fata locului, in mumbai. mircios bandit, si-a folosit voucherul propriu plus cel rascumparat (pe 5 euro de la livos) ca sa-si cumpere un deodorant calvin klein :D ....

asa s-a sfarsit prima colaborare fructuaoasa dintre cei doi .... va promit insa ca nu va fi si ultima...

azi am primit pe strada doua oferte sa filmam la Bolywood si cat de curand livos ca ceda cred...e tentant...500 de rupii pe zi...vreo 10 dolari adik...arfisuficient in orasul asta sa traiesti bine doua zile..

cand scriu aceste randuri e ora 10:52 si sunt nedormit o clipa de sambata dimineata de la 07:00...

gata, plec la som ca nu mai suport foamea...nu am mancat nik d ela indieni...ne e frica destul de tare...cretu, langa mine, e si el spart ...de foame si nu numai :))

Ultimele detalii

Aseara ne-am intalnit la o bere ca sa punem la punct ultimele detalii ale calatoriei. Am lasat discutiile "idilice" de pana acum si ne-am ocupat de lucruri practice. Am facut o lista lunga de chestii pe care trebuie sa le cumparam de la farmacie. Plasturi, iod, spray de tantari, lichid dezinfectant de maini, smecta, nospa, aspirina, nurofen, niste antibiotice, saruri de nu stiu de care, si multe, multe altele. Se pare ca vom avea la noi mai multe medicamente, decat haine, dar nu-i nicio problema, pentru ca la ora la care scriu acest post, la Mumbai sunt in jur de 30 de grade.

Am hotarat ca nu mai facem rezervarile de cazare din Romania. Vom avea cazare rezervata doar in Mumbai. Odata ajunsi aici, ne vom lua biletele de tren pentru tot traseul si abia apoi vom face rezervari de camere pe net, pentru orasele urmatoare. Exista si varianta sa ne luam cazari la fata locului, dar e destul de incomod ca in fiecare oras, dupa un drum obositor, sa cauti 3 camere decente, in acelasi hotel, in plin sezon turistic.

O oaza de exotism in mijlocul unui desert de rutina(sau cugetari dupa cateva beri)

Da, stiu, suna pompos titlul. Am baut cateva beri si subit vad sensurile ascunse ale calatoriei noastre in India.

Sfarsitul lui noiembrie 2007 (la fel ca si sfarsitul lui noiembrie 2006 si noimebrie 2005) m-a gasit la serviciu, trudind din greu, inainte de sarbatori, pentru o cariera de succes si un venit pe masura. Cred ca multi din “sir” au trait experiente asemanatoare.

Sfarsitul lui noiembrie 2008 e din alt film. Un film indian, dar nu de la Bolywood. Dupa luni si chiar ani de rutina ceva “altfel” se intampla in vietile noastra. Cand spun rutina nu ma refer neaparat la job. Ma refer la tot ce se repeta periodic in vietile noastre. Iesirile in baruri sau cluburi, calatoriile de 3, 4 zile in orase europene, week-end-uri la mare sau la munte. STOP.

Am zis STOP si-am hotarat ca e timpul sa facem altceva. Si pentru 3 saptamani chiar vom face altceva. Vom poposi in oaza de exotism din mijlocul desertului de rutina. Ce-i drept, o oaza in care apa nu-i potabila, dar setea se potoleste prin trairi.

Gata cu siroposenia metaforico-indianistica. Pe scurt, ce-am vrut sa spun: Plecam din rahatul asta romanesc si mergem pentru 3 saptamani intr-un alt rahat care ne place mult mai mult fiindca e nou si nu l-am mai mirosit pana acum.

Cate ceva despre India

O sa va povestesc cateva lucruri despre tara in care calatorim. Sunt convins ca multe dintre aceste amanunte le stiti deja, dar o scurta incursiune in societatea indiana nu strica.

India este a doua tara, ca populatie, din lume. Are aproape 1 miliard si vreo 200 de milioane de oameni. La ei, un oras mare gen Mumbai sau Delhi adaposteste(si nu intamplator folosesc acest cuvant) cam 20 de milioane de oameni. Densitatea acestor orase depaseste orice imaginatie. E ca si cum ai inghesui populatia Romaniei in judetul Ilfov.

India este un stat federal, cu o organizare asemanatoare cu cea a Statelor Unite. Fiecare stat din India are propriile legi si propriile limbi oficiale. Aici, varietatea e la ea acasa. Iata doar un exemplu. In India exista in jur de, tineti-va bine, 1650 de limbi. Pentru Livos, traducatorul nostru, aceasta tara ar putea sa fie pamantul fagaduintei, cu conditia sa invete macar cele 29 de limbi care sunt "limbi materne" pentru cel putin 1 milion de oameni.

Un aspect mai putin placut: Cam 65% din populatia Indiei traieste in saracie cheltuind mai putin de 10 euro pe luna. Deci, ganditi-va ca un euro, pentru un cersetor, poate insemna biletul de libertate pentru cateva zile. Asta nu inseamna ca India e o tara subdezvoltata.

India este numarul 1 in lume in industria I.T. . Are chiar si agentie spatiala cu zeci de sateliti trimisi in spatiu. Cel mai mare concern auto de la ei, Tata Motors, a cumparat in urma cu un an fabricile Jaguar si Land Rover.

E limpede ca avem de-a face cu o tara a discrepantelor. Discrepante pe care le gasim si in cultura indiana. Indienii sunt mari filozofi (Rabindranath Tagore), vestiti scriitori(Salman Rushdie), creatori de religii(Buddha), guru iluminati(Osho), campioni mondiali de sah(Viswanathan Anand) dar si celebri actori de Bolywood(Salman Khan).

Tocmai de aceea, India e o tara fascinanta, si chiar daca suna a cliseu, nu ma feresc sa spun asta.

Generalitatile le-am descoprit de-aici, de la mii de kilometri departare. Particularitatile le vom descoperi incepand de duminica, acolo, pierduti intre cei un miliard si vreo 200 de milioane de indieni atat de diferiti.

Despre libertatea absolută

Sunt convins că există atâtea tărâmuri pe nume India, câţi oameni se gândesc la ea şi o vizitează. Iluzia mea legată de India, ah iluziile..., e libertatea absolută: nu e şi nu are cum să fie şi de aceea o imaginez, o discut nostalgic cu prietenii (indienii din dreapta) şi mai nou o scriu pe blog. A fost o iluzie când eu cu Grasel ne hotărâsem sa mergem terestru spre India: Bulgaria, Turcia, Pakistan, India! Călatoream de la vest la est, vedeam cu ochii noştri cum se schimbă peisajul, traversam locuri şi civilizaţii, nu mă trezeam peste noapte din Săvineşti în Mumbai. Era imposibil, asta-i clar, deşi cu 10 ani în urmă nu era ceva intangibil. Deci, a rămas doar iluzia că noi, Grasel şi eu, o pornim cu rucsacul în spate spre est, urcându-ne în primul tren care e tras în gară, fără rezervări de hotel sau de bilete, fără un itinerariu stabilit, fără sa avem habar cât de inconştienţi suntem. Ştiţi care e paradoxul ? pentru mine şi Grasel a zbura cu avionul înseamnă a coborî cu picioarele pe pământ.
Şi pentru că libertatea absolută e doar o iluzie, am să-i mulţumesc sincer lui Ştefan şi Mircios care s-au ocupat de rezervări, trasee, culegere de informaţii, plăţi, au dat telefoane şi au consultat ghiduri turistice, au fost la ambasadă şi au creat un blog special pentru călătorie şi multe altele. Visători ca mine şi Grasel vs. organizatori ca Mircea şi Ştefan ? nu, nu cred că e niciun versus, e doar iluzia care se împleteşte cu realitatea, pentru că până la urma plecăm în India totuşi, nu-i aşa ?

Unul si unul

Varietate. Asta e cuvantul care defineste cel mai bine grupul nostru. Suntem prieteni, cei mai multi ne cunoastem de cand eram mici, dar cu toate astea suntem foarte diferiti. Lucram in domenii diferite, ascultam genuri de muzica diferite, ne imbracam diferit, glumim diferit, avem reactii diferite cand ne imbatam, scriem diferit si bineinteles, avem asteptari foarte diferite de la India. De-aici si farmecul acestui blog: sase puncte de vedere diferite despre un singur subiect: o calatorie de 3 saptamani in India.

Sigur, fiind diferiti si dorind lucruri diferite, uneori vom avea si diferente de opinii. Unii vor dori sa vada un oras, altii alt oras. Unii vor dori sa se prajeasca la soare ascultand un guru indian, altii sa vada un templu pitoresc. Intelegerea dintre noi a fost ca facem un traseu comun, dar, in fiecare loc in care poposim avem intinerarii diferite. Doar mergem in calatorie, nu in excursie. Tocmai de aceea, pe acest blog nu veti gasi opinia si impresia unui grup despre India ci opiniile si impresiile personale a sase oameni.

Nu, la sfarsit nu votam cel mai bun autor si nici cel mai bun post. La sfarsit ne bucuram ca am ramas cu ceva pretios de pe urma acestei calatorii. O amintire placuta pentru noi si o forma de informare si delectare pentru voi.

x3 x3 x3

Avem un Mircea care ne explica "cum sa ajungem in India" si un altul care ne spune "de ce iubim femeile".Ideal era sa avem un al 3-lea Mircea care sa ne spuna "de ce iubim noi India" sau "cum sa ajungem in ...".Pana sa-l gasesc pe Eliade ,am reusit totusi singur, sa rezolv problema pe jumatate.M-am gandit ca iubim India pentru ca daca stii sa privesti printre randuri ,locul in care aterizeaza avionul,pe hartie pare a fi taramul fagaduintei sau statul mult promis dupa atatea incercari.Acolo totul pare de trei ori mai frumos.Religiile cu care o sa ne ciocnim sunt hinduismul,budismul si islamismul iar arhitectura templelor si a cladirilor este implicit, impartita la fel.Relieful imbina oceanul si muntele cu desertul.Mancarea e ieftina,gustoasa si f iute iar grupul nostru combina 3 celule de crize:organizatorii, disidentii si piersicutele.Orasele pe care le vom vedea in statul Rajasthan sunt 3; Orasele pe care le vom vedea in India sunt sase,adik 2 x 3 iar cele prin care vom trece in tot timpul voiajului cum spunea cineva sunt noua,adik 3x3(bucuresti,helsinki,bombay bis); tarile prin care vom merge sunt 3,locurile in avion sunt cate 3, ca sa nu mai spun ca in taxi vom merge cate 3 timp de 3 saptamani,carand laptopul de pe care va scriu acum cam cate 3 zile. Combatantilor mei care ar putea spune ca inidenii sunt:murdari,hoti si nesimtiti; ca indiencele sunt urate,supuse si bolnave; ca drumurile sunt lungi,obositoare si aglomerate; ca post-ul meu e prost,lung si plictisitor si ca doar suma literelor numelor noastre postate pe blog (anca,mircios,livos,onut,radu,stefan) face 3 x 10, eu le doresc sa n-aiba parte de visul lor care ar putea fi doar bmw-ul x3.
Pana s-ajungem la destinatie duminica pe 23,cam pe la ora 3,cu biletele luate acum 3 luni si dupa un zbor de 3 ore pana in Helsinki, eu v-am pupat.

Seara buna! :)

Am sa dau din casa si am sa spun ca am fost mustrati ca nu suntem prea activi pe blog, drept pentru care.. iata-ma aici:). Recunosc ca nu am avut nici timpul si nici dispozitia necesara pentru a scrie. Intentionam sa las povestitul pentru atunci cand vom fi deja acolo, dar am sa urmez sfatul lui Stefan si am sa va pun la curent cu cateva lucruri de care ne-am izbit inainte de voiaj. Poate ca va intrebati cum e sa fii singura fata intr-un grup de 5 baieti... nu mi-am creat foarte multe complexe din aceasta cauza( desi am fost acuzata ca as suferi de mania persecutiei :P). Mda, este greu sa pornesti la drum cu alti 5 oameni, dar as spune ca mai degraba datorita caracterelor noastre distincte, decat a diferentelor dintre sexe. Recunosc ca am avut de furca cu baietii la prima discutie serioasa in legatura cu aceasta excursie, deoarece au incercat sa ma puna la curent cu toate dificultatile pe care le voi intampina EU, ca FATA, acolo( aglomeratie, mizerie, cersetori, oameni facandu-si nevoile pe strada, lipsa confortului in hoteluri, ganganii, sobolani etc.). Si normal ca am fost indignata de ceea ce auzeam pentru ca, din punctul meu de vedere, odata ajunsi in India, suntem cu totii in aceeasi oala. Dar ei tot incercau sa ma faca sa inteleg greutatile mele ca FATA si firesc ca m-am simtit ofensata! Asa ca am inceput sa le explic sa nu mai vorbim de problemele pe care le voi intampina EU, ci mai degraba NOI, cu totii, pt ca diareea nu face victime numai printre femei. Acum imi cer scuze pt cuvantul "diaree", dar este o chestiune cat se poate de serioasa, care poate afecta intreaga calatorie a oricaruia dintre noi( sau celor care se incumeta sa ne urmeze exemplul). Mancarea reprezinta o provocare si trebuie sa fim f atenti. Pe langa asta, mai sunt o groaza de lucruri de luat in calcul: ce bei, cum te imbraci, ce comportament adopti pe strada, dar nu numai de mine, ca femeie, ci si de ei, ca barbati. Trebuie sa precizez ca totusi discutiile astea nu se transforma in certuri, ci mai deagraba in dezbateri... in luuungi dezbateri:). Apropo, am mai avut una de curand, insa am de gand sa-l las pe Radu sa-si spuna of-ul si sa va spuna despre ce este vorba. Eu am sa merg la somn acum, pentru ca maine e zi de munca la mine:((. Voua va doresc distractie placuta!! si.. pe curand ;).

doar 7 zile-au mai ramas

da...mai sunt 7 zile si plecam...plecam in india...ca un copilas de 4-5 ani sunt...astept clipa asta de muuult

Peste fix o saptamana

Peste fix o saptamana, la ora asta, vom fi pe Otopeni asteptand sa ne imbarcam in avion. Prilej pentru mine sa va dau cateva detalii despre zborul nostru spre Mumbai. Am ales o cursa Finnair mai ales datorita pretului. Drumul dus-intors ne va costa in jur de 630 de euro de persoana, biletele fiind luate inca de acum 3 luni.

Vom zbura in jur de 3 ore pana la Helsinki, vom sta acolo cam 2 ore si apoi ne vom imbarca in avionul de Mumbai care ne va duce la destinatie cam in 8 ore. Vom ateriza la 4 dimineata si cu siguranta vom fi asaltati de zeci de taximetristi pisalogi, dornici sa ne faca o bucurie.

Hotelul din Mumbai e deja rezervat. Am mers pe recomandarea Lonely Planet, un hotel pe nume Bentleys, foarte central, curat, decent si mai ales ieftin. Pe o camera de doua persoane, cu toaleta pe hol(celelalte erau deja ocupate) vom da 25 de euro. E foarte mult pentru India, dar e un pret foarte bun pentru Mumbai care e de departe cel mai scump oras de la ei.

ave ad omnis

Si usor usor simtim febra dinaintea plecarii, fara a avea vreun contact neprotejat cu o tete sau un anofel. Nu v-am salutat asa pentru ca tendinta a ceea ce va urma este sa avem o organizare romana ci doar pentru a-l parafraza pe Livos care explica vechimea lumii pe care o vom vedea in comparatie cu alte civilizatii, fie ele si europene.
Daca pana acum fiecare s-a simtit dator sa informeze lumea despre ceea ce facem noi sau care au fost motivele pentru care nu am cerut destinatia Tenerife, prima chestie care mi-a trecut mie, in dimineata asta, prin cap, a fost, daca in conditiile alea extreme nu o sa ne transformam dintr-un sir indian intr-un sir trofic in care fiecare il papa pe celalalt incepand cu fructele si terminand cu reincarnarea intr-un curry? Dar probabil pana diseara cand va castiga steaua si licenta mea va fi aproape gata, voi visa cum fiecare o sa-si gaseasca karma in partenerul de camera sau de vagon, si-o s-o punem de-o nunta intre palmieri, in care vom sarbatori 7 zile si 7 nopti, cu lautari din Punjab.

Welcome to India

salutare la toata lumea. Numele meu este Liviu şi sunt lector la Universitatea din Bucureşti, catedra de studii indianistice. În anul 2002 am susţinut teza de doctorat cu tema Elemente sanscrite în cultura hindusă iar momentan predau un curs despre metempshio... neeh, just kiddin', habar n-am nici măcar în câte provincii e împărţită India şi ce dialecte se vorbesc. Şi atunci de ce am spus da? Poate pentru că vreau să aflu în câte provincii e împărţită India sau poate pentru că mi-au răms în minte nişte frânturi din liceu pe când citeam Maitreyi. Oricum, niciunul din cei care am acceptat nu a avut, atunci cel puţin, un motiv clar în minte. Ce e cert e ca nu ne-am împiedicat de prejudecăţi gen " indienii put şi nu poţi sta lângă ei " cu care mă întâmpinau mai toţi cărora le spuneam unde plec. Ca paranteză, mă gândesc că şi străinii discută la fel despre România "a, ţară de aurolaci, drumuri proaste" (ultima, din păcate rămâne totuşi adevărată). Ce pot să spun e că am să aleg mereu India în defavoarea Statelor Unite, să zicem, pentru simplul fapt că primii au peste 4000 de ani de istorie în spate iar ceilalţi vreo 400 de pseudoistorie.

Observati asemanarile

Stiu, pozele nu sunt cele mai relevante, dar credeti-ma pe cuvant: prietenul nostru Livos seamana foarte bine cu Gandhi. Ii lipsesc doar ochelarii si o tunsoare "la 0". Nasul, barbia, obrazul, urechea sunt din acelasi film. Speram sa se tunda inainte de calatoria noastra fiindca sunt convins ca astfel multe porti ni se vor deschide.

surpriza placuta pe care livos ne-a facut-o

livos ne-a facut o minunata surpriza platindu-ne la toti avansul de cazare in mumbai...livos iti multumim si iti ramanem recunoscatori dar nu si datori...

Despre intepaturi si alte medicamente

Asa cum o percepem noi acum, inainte de calatorie, India e o tara a contrastelor. E deopotriva fascinanta si mizerabila, plina de spiritualitate dar si plina de boli si epidemii. Tocmai de aceea, in sir indian, am fost la Institutul Victor Babes unde am fost intepati cu vaccinuri impotriva hepatitei A si febrei tifoide. Bonus, am primit 6 pastile(in foto) care previn malaria, malarie care se transmite tot prin intepaturi, dar nu de vaccin ci de tantar.

Pastilele despre care vorbesc sunt destul de toxice si au o gramada de contraindicatii. Prietenul nostru Grasel nici macar nu poate sa le ia(din cauza unor afectiuni mai vechi), asa ca i s-au prescris ca "inlocuitoare" niste antibiotice care trebuie luate in fiecare zi petrecuta in India.

Ce sa mai? O adevarata fericire. Noi cu 6 pastile toxice, el cu "20siceva" de doze de antibiotic. Ca sa nu mai spun ca nici noi, nici el nu prea avem voie sa consumam alcool in timpul tratamentului. Lasa, ca o bere, doua nu se pun.

Traseul nostru

Pe 23 noiembrie, dis de dimineata, vom ajunge la Mumbai. Vom sta 3 zile in cel mai populat oras din lume. Apoi, cu trenul, ne vom indrepta spre nord-est si vom poposi in provincia Rajasthan, aflata la granita cu Pakistan. Aici vom trece prin trei orase deosebite: Udaipur, supranumit Venezia Indiei, Jodhpur sau orasul albastru si Jaisalmer, un fort ca in povesti, in mijlocul desertului. Apoi, tot cu trenul, ne vom indrepta spre Delhi, unul dintre cele mai aglomerate si haotice orase din lume. Aici vom petrece probabil 3 zile din care una va fi dedicata unei scurte excursii la Agra unde ne vom minuna privind Taj Mahal-ul. Dupa aceste 3 zile ne vom indrepta anevoios catre plajele exotice din Goa cu un tren care face in jur de 30 de ore pana la destinatia noastra. Dupa 5 sau 6 zile in Goa, prajiti de-atata soare, ne vom intoarce la Mumbai cu regretul ca "expeditia" noastra e pe punctul de-a se incheia.

Asa arata viza de India

Ar fi trebuit creat un blog special doar ca sa povestim intamplarile prin care am trecut ca sa obtinem viza pentru India.

Desi totul pare foarte simplu, Mircios, care s-a ocupat de vize, a fost de vreo 6 ori la ambasada. Cea mai tare faza: Intr-o zi i s-a spus politicos sa vina a doua zi. Constiincios cum il stim, Mircios a venit a doua zi inarmat cu toate dosarele, cand ce sa vezi? Din cauza unei sarbatori importante in India, ambasada era inchisa. Si asta e doar unul dintre episoadele care ne-au condimentat (cu curry) demersurile pt obtinerea vizelor.

Ii multumim pe aceasta cale lui Mircios.

Biblia noastra

Cartea din imagine va fi biblia calatoriei noastre. E vorba de ghidul Lonely Planet pentru India. Are vreo 1200 de pagini scrise mic, mic, e comandata de pe net si numai in ea ne putem increde odata ajunsi in haosul indian.

Cazari, trenuri, trasee, harti, sfaturi generale... pe toate le gasim aici. Ce-i drept va fi destul de greu de carat, dar merita tot efortul.

Mai sunt 11 zile si e gata blogul

Si iata ca am inaugurat blogul calatoriei noastre. Pe 22 noiembrie plecam spre Mumbai via Helsinki. De-a lungul celor 3 saptamani de umblat de-a latul dar mai ales de-a lungul Indiei vom povesti pe acest blog ce am vazut, pe cine-am cunoscut, ce-am patit si ce-am trait. Sa dea Dumnezeu si Vishnu sa fie cat mai multe de povestit.

Ca la orice inceput de drum, hai mai intai sa facem cunostinta. Noi suntem 6 buni prieteni (mai buni probabil acum decat la sfarsitul calatoriei) dornici de aventura. Phaaa. Hai c-am dat-o in clisee deja.

Pe scurt: Anca, Onut, Grasel, Mircios, Stefan si special guest star Livos.(o sa vedeti in timp de ce)