Sunt convins că există atâtea tărâmuri pe nume India, câţi oameni se gândesc la ea şi o vizitează. Iluzia mea legată de India, ah iluziile..., e libertatea absolută: nu e şi nu are cum să fie şi de aceea o imaginez, o discut nostalgic cu prietenii (indienii din dreapta) şi mai nou o scriu pe blog. A fost o iluzie când eu cu Grasel ne hotărâsem sa mergem terestru spre India: Bulgaria, Turcia, Pakistan, India! Călatoream de la vest la est, vedeam cu ochii noştri cum se schimbă peisajul, traversam locuri şi civilizaţii, nu mă trezeam peste noapte din Săvineşti în Mumbai. Era imposibil, asta-i clar, deşi cu 10 ani în urmă nu era ceva intangibil. Deci, a rămas doar iluzia că noi, Grasel şi eu, o pornim cu rucsacul în spate spre est, urcându-ne în primul tren care e tras în gară, fără rezervări de hotel sau de bilete, fără un itinerariu stabilit, fără sa avem habar cât de inconştienţi suntem. Ştiţi care e paradoxul ? pentru mine şi Grasel a zbura cu avionul înseamnă a coborî cu picioarele pe pământ.
Şi pentru că libertatea absolută e doar o iluzie, am să-i mulţumesc sincer lui Ştefan şi Mircios care s-au ocupat de rezervări, trasee, culegere de informaţii, plăţi, au dat telefoane şi au consultat ghiduri turistice, au fost la ambasadă şi au creat un blog special pentru călătorie şi multe altele. Visători ca mine şi Grasel vs. organizatori ca Mircea şi Ştefan ? nu, nu cred că e niciun versus, e doar iluzia care se împleteşte cu realitatea, pentru că până la urma plecăm în India totuşi, nu-i aşa ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Misto text.Fiecare are in cap o India a lui si poate fiecare vrea sa-si traiasca orgasmul calatoristic in felul sau.Organizarea excesiva si traseul facut intr-un mod in care eu si Livos nu eram de acord, s-a plasat si pe frustrarea acumulata,dupa darmarea visului traseistic initial.In momentul asta amandoi aveam senzatia ca organizarea ne va mai calca in picioare micutsul nostru vis si ultima farama din orgasm, inca odata si poate de aici, a venit si indarjirea.Totusi ultima varianta de traseu,e foarte ok,iar baietii chiar merita toate multumirile,pentru ca au dat demonstrat inca odata ca pana la urma prietenia si prezenta noastra acolo chiar conteaza.In conditiile astea as putea sa merg si in Delhi,merci
da livos...sa ne bucuram de fiecare clipa, sa fim impreuna si sa simtim impreuna...asta am vrut io si stefan...slava Domnului...asa se va intampla...
Acum ma incearca o curiozitate: oare cum o sa fie? oare o sa ne placa? E o vorba: be carefull what you wish for..:)
parca te si vad in tren cu o carte departe de grup in lumea ta...
Trimiteți un comentariu